Pancakes cu banane si semințe de in

                                                   

Aceste clătite mai groase, putin crescute, sunt un deliciu la dejun. Da, da. Ai nostri tineri nu mai prefera un dejun cu ouă, șuncă, salam și pâine, ci un pic de ceva dulce, cereale, iaurt, etc. 

Aceste plăcințele se inscriu perfect  în astfel de preferințe. Bananele ne dau potasiu și ne ridică nivelul de serotonină , deci ne vom binedispune, iar semințele de in sunt foarte sănătoase! 

Gulii umplute

                                   

Ce placere imi făcea să văd crescând în grădină plăntuțele de gulii! Deși rar aveam atâtea încât să le umplem și să ne săturăm. De cele mai multe ori ajungeau de o supă, două. Dar și dacă le cumpăram în piațâ, tot mici și rotofeie erau si proaspete de mușcai ca din măr! Greu de gâsit acum... Deși... Eu am avut norocul ăsta. Am luat vreo 12-14 bucăți, cu frunze cu tot. Si m-am pus pe treabă ...

Castraveți murați de vară ( castraveți covăsâți -kovászos uborka )

                               

Oh, da ! Vara, în fiecare bucătărie trona câte un borcan de castraveți puși la acrit , care în patru cinci  zile erau gata și înlocuiau cu success castraveții de toamnă care se terminaseră demult ! 

"Un hit în familia noastră" , spune Mioara,"  îi ador", spune Zoja, " îmi amintesc de mama" , spune colegul meu de școală, Carl. 

Într-adevăr ! Cum să ii dăm uitării ? 

Așa buni, crocanți cum sunt ! 

Și bunicului meu îi plăceau peste poate ! Iar mie, pănă și mirosul ! Mirosul de acreală combinat cu cel de mărar ! La noi se acreau castraveții mai măricei, cei pe care îi lăsasem în grădină neobservați, sub frunze. Venea bunicul meu cu ei în mână, cu un zâmbet pliin de încântare ! Uite ce buni sunt de acrit, Eli, zicea...

O fermentare lactică, nu acetică, precum, desigur, stiți. 

Iată rețeta: 

3 kg de castraveți 

Un borcan spălat, uscat 

Flori de mărar

Frunze de țelină proaspăte 

Cam 3 l de saramură: 

La 1 litru de apă rece două  linguri rase de sare fără iod

Usturoi (vreo 10 căței)
Boabe de piper
O felie de pâine, de preferință neagră
Tăiem capetele castraveților de grădină, mai măricei, și pot fi și ușor îngălbeniți, și îi crestăm un pic. Îi plasăm în borcan cu celelalte ingrediente, turnăm saramura.
Se lasă  borcanul la soare in prima zi, după care se trebuie să stea undeva la umbra, dar în loc cald Cam după 4-5 zile sunt murați.

                 M mm.        Mmm m 

Rețeta e aceeași, în linii mari, ca pentru castraveții murați puși pe iarnă, cu deosebirea că nu se pune hrean, nu se fierbe apa cu sare si se pune felia de pâine să grăbească fermentarea.

Salata de cartofi a Liei

                                   

Lia e noua noastră prietenă, prima ei rețetă pe blogul lui Gușuliță !

O salată de cartofi, un pic diferită de cea pe care propuneam cu oarecare timp în urmă. 

Pentru 5 persoane : 

• Un kilogram de cartofi 
• O ceapă mijlocie sau 3 cepe noi 
• Maioneză din două ouă 
• O linguriță de muștar 
• 200 g de iaurt 
• Sare 
• Piper 
• O priză de curry 

Se pregătește o maioneză de consistență medie, nu prea vâscoasă, cu muștar. Se adaugă  iaurtul si se omogenizează compoziția bine.Se taie ceapa felii și se pune deoparte.  Se fierb cartofii in coajă, se curăță si se lasă să se răcească parțial, se taie felii și se sărează.( Se piperează după gust) 

Într-un castron se pune un rând de cartofi sărati si piperați, un rând de ceapă și unul de maioneză. Se repetă operațiunea până la terminarea ingredinetelor. 

Cu o lingură mai mare se iau cartofii din rândul de jos și se amestecă prin mișcări circulare cu grijă, ca să nu se sfărâme cartofii. 

Salata se lasă sa se întrepătrundă cel puțin o oră înaînte de consumare.

Se pot adăuga după preferință măsline negre, cu sau fără sâmburi după gust! 

Lia vă urează poftă bună ! 

Ragù andaluz

                                           

Ragù, este , după Wikipaedia,  un sos pe bază de carne ce se servește cu paste. O rețetă italiană inspirată din bucătăria franțuzească pe care a adus-o Napoleon cu el când a cucerit Italia. 

Aveți informatiile aici : https://en.m.wikipedia.org/wiki/Rag%C3%B9

Interesant de reținut este faptul că prima rețetă notată documentar în Italia,  este cea a lui Alberto Alvisi, bucătarul cardinalului de Imola care a creat un ragù pentru mcheroni , denumirea de paste apărând mult mai târziu.

 Istorici în ale gastronomiei remarcă, de altfel, contrar așteptărilor noastre, că pastele au căpătat popularitate în toate clasele sociale doar după cel de al doilea război mondial și că , inainte, 80 % din populația rurală se hrănea mai ales cu legume, pastele fiind un lux ce nu și-l permiteau decât în zile de sărbătoare. 

Dar de ce andaluz, veți intreba ? 
Titlul rețetei se referă de fapt la regiunea în care mă aflam eu, cu un grup de prieteni și cu Arjana, când am gătit această mâncare, cu inspirația înaripată de un pahar de Martinni la ghiață. 

Dar nu numai atât ! Carnea de vită este de tăuraș  local, uleiul de măsline  spaniol, precum și vinul. Rozmarinul și lămâia cresteau în curte. Iată deci, un titlu pe deplin îndreptățit. 

Restul, inspirație pe moment , cum vă ziceam, și nevoia de a te adapta la cerințele comesenilor. 

Am inspectat frigiderul și am găsit câteva legume ce trebuiau valorificate, căci ne aflam spre sfârșitul sejourului nostru. 

 Să va spun câte ceva despre unde ne aflam exact. În Andaluzia, pe Costa del Sol.

Am locuit într-un apartament generos cu trei dormitoare, și o terasă umbroasă cu vedere la mare, într-o rezidență de vacanță cu o  o grădină plăcută și îngrijită , un bazin de innot minunat, la capătul ce vest al Esteponei, un orășel, de altfel,  sufocat de așa numitele " urbanizationes " , nu departe de ceea ce numim marginea  lumii vechi, deschiderea  spre Atlantic a Mediteranei . În anumite zile cu bună vizibilitate priveam cu încântare strâmtoarea Gibraltarului aflată la doar 65 de km.

Am savurat soarele și liniștea, am inotat mai ales în bazin, ne-am plimbat ( cel puțin eu si Arjana ) pe plajele naturale, doar parțial amenajate, seara am gătit câte ceva și am stropit mâncarea cu nu puțin vin local...

Am făcut deci, ceea ce fac oamenii la cea de a doua tinerețe după un an de muncă : savurează plăcerile comode ale vieții. 

Dar să revin ! Am inspectat  frigiderul șî am aruncat într-o oală încăpătoare următoarele ingrediente în ordinea pe care o aveți în însșiruirea de mai jos, cantități suficiente ppentru 5 persoane: 

0 lingură de ulei de măsline extra vergin

3-4 căței de ustroi

O 1/2 de ceapă albă

O 1/2 de vânătă

O 1/2 de dovlecel

3-4 ciuperci

Un ardei verde mare

2 roșii mărișoare

Un pahar de vin

500 g de carne de vită măcinată

1/2 pahar de apă

3 -4 lingurițe de pastă de roșii

Două crenguțe de rozmarin

O felie de coajă de lămâie netratată

O mână de măsline verzi umplute cu anchovies 

Un pachet de spaghetti 

Lamele de cașcaval bine maturat 

Am călit încet legumele tăiate mărunt, am adăugat carnea, vinul, apa și apoi roșiile și pasta de roșii. Am lăsat totul sa fiarbă cam o oră bună,  am sărat și piperat, iar spre sfârșit am adăugat rozmarinul și coaja de lămâie pe care le-am îndepărtat înainte de a servi. Am mestecat din timp în timp să nu se prindă. 

Am servit cu spaghetti și lamele de cașcaval.

Nu mai trebuie să va spun că sticla de vin roșu pe care am deschis-o a dispărut cât ai zice pește și că am mai fi băut una dacă am fi avut....

                                           

Tort de coacăze roșii

                                 

Un tort de vară de care ne bucurăm toți ! 

Un tort răcoritor și arătos. Rețeta Michaelei , vă rog să citiți rețeta : 

170 g de unt 

4 gălbenușe

Un pachet de zahăr vanilat

Coajă de lămâie rasă

300 g de făină 

1/2 de pachet de praf de copt

Un pic de lapte

Pentru spumă : 

4 albușe

250 g de zahăr

200 g de coacăze roșii

Amestecăm spumos zahărul cu untul gălbenușul, zahărul vanilat, coaja de de lămâie. 

Separat amestecăm praful de copt  și făina gata cernute, se adaugă apoi ingredientele lichide și eventual un pic de lapte, așa încât să obținem un aluat omogen. 

 Tapetăm o formă cu hârtie de copt și coacem aluatul la 190 de grade până avem o bază de tort auriu. 

Intre timp batem spuma tare, adăugăm zahărul tos în care presărăm coacăzele. Ungem spuma cu fructe peste baza de tort, și mai coacem la  150 - 170  de grade 20 de minute. 

E bine dacă vârfurile spumei sunt maronii. Lăsăm să se usuce în coptor la 100 de grade câteva minute. 

                                      

Balul de duminică dimineața - Kocherlbal München

Da, da , ați auzit bine. Nu e vorba de balul de sâmbătă seara, e vorba într-adevăr de balul de duminică dimineața . 

O tradiție veche, de pe la 1850 , creată probabil spontan și din nevoie, o tradiție care a fost reânviata în 1989, și care se bucură de mult succes. 

Subretele, bucătarii, valeții și alt personal casnic nu aveau prea multe ocazii de distracție în acest oraș bogat și somptuos. Și nici prea multe ocazii în care să se întâlnească fetele cu băieții si să-i tragă o polcă săltăteață ! 
Și nicidecum seara când nu își puteau părăsi slujbele. 
Drept care mai mult spontan au început să se întâlnească în zori de zi în gradină pubilcă ce se cheamă Englischer Garten, în jurul lui Chinesicher Turm , o pagodâ de lemn, construită in 1789. În jurul lui , una din cele mai cunoscute gradini de bere din Munchen . Dumunică de duminică își dădeau întâlnire, dansau, ca apoi să plece la datorie pe la 8-9 dimineața. Așa de mare succes au avut aceste dănțuiri încât municipalitatea pe la 1904 le-a interzis pentru că spuneau ei, călcau regulile bunelor moravuri. Aha...așa care va să zică, 
subretele și bucătarii nu se mulțumeau să dănțuiască în umbra turnului. Mai beau câte o bere..și nu mai vrem să stim mai  departe ! 

La sărbătorirea a 200 de ani de la înființare parcului " Englischer Garten " , edililor le-a venit ideea să reânvie acest bal, Kocherlbal, deschis tuturor de data aceasta, toți cei care  găsesc plăcere să se scoale în zor de zi, să îsi ia un coș cu merinde, să se imbrace frumos și sä caute un loc cât mai aproape de ringul de dans. 

Kocherlbal se desfășoară în cea de a treia duminică din luna iulie . În zor de zi se deschid tarabele cu bere, cârnați și plăcinte. La șase vine orchestra și maestrul de dans și celor care le ard călcâile pot începe dansul. 

Iubitorii costumelor de epocă vin îmbracați în bucătari sau cameriste dar și doamne și domni !

E o atmosferă grozavă ! Eu am fost de mai multe ori. Mă trezesc dimineața devreme, ajung în parcul cu pricina cu bicicleta și împreună cu prietenele mele asist cu drag și amuzament la eveniment. 

Vă invit să faceti la fel, dacă vă aflați la mijlocul lui iulie prin preajmă. 

Penne all' arrabiata rapide ( One Pot Pasta)

                                          

Sunt situații în care, din lipsă de timp, o astfel de rețetă rapidă te scoate la liman. Și de preferat fată  alternativa de a comanda o pizza sau alte mâncaruri gata făcute. 

Poate că nu corespunde unor înalte standarde culinare, dar e sățioasă și se face din doi timpi și trei mișcări. Ideea aparține unui bucătar cunoscut , Johann Lafer, care, a vrut să ofere publicului un fel de mâncare ce se face într-o pauză de meci, inspirat de campionatul europeean de footbal care tocmai a trecut. 

Eu zic că o putem și noi prezenta. Și cred că mai tinerii mei prieteni vor fi încântați.

Sărmăluțe în foi de viță

                                              

                                               

E de necrezut ce fantezie au românii când e vorba de a umple diferite frunze și cu amestecul traditional de carne măcinată și orez. Desigur că fiecare furnză sau legumă necesită un tip de mirodenii si experienta, să zicem,  seculară, isi spune cuvantul. Umplem gulii si gulioare, dovlecei si ardei, rosii, cepe și vinete, folosim frumze de varză acre sau nu, de ștevie , de gulii si nu in ultimul rand frunzele de vita de vie, inainte de a fi date  cu piatră vânătă.

 Nu vreau sa spun ca ar fi foarte original. Tot Balcanul asta face,și primii, se par, au fost turcii . Chiar si etimologia cuvantului sarma certifică acest lucru. Sigur că nu cu carne de porc. Da cum pentru român pasare ca porcu nu-i ....

Sărățele cu brânză

                                      

Hei, tinerele mele prietene ! In abundența de chips și krackers nimeni nu mai coace sărățele ! Deși e așa de simplu! Vreți să impresionați un pic ? Serviți sărățele făcute de voi, musafirilor voștri !  Durează ceva mai mult decât îndepărtarea unei folii protectoare de pe o cutie cumpărată dar succesul e garantat!

Fiți atente : aveți nevoie doar de trei ingrediente de bază și ceva mirodenii. 

Iată:

200 g de brânză de vacă mai uscată

100 g brânză telemea rasă

300 g  de unt sau margarină

300 g de făină 

O linguriță de sare

Un gălbenuș pentru uns

Chimion, susan sau alte semințe , sau cașcaval ras pentru presărat

Din brânza de vacă dulce, teleaua rasă, făină și grăsime frământăm repejor un aluat omogen. Ne grăbim ca ingredientele să nu se inmoaie la căldura din bucătărie. Punem aluatul în frigider cam o jumătate de oră( cel putin) 

Când îl scoatem îl împărțim , jumate rămâne în frigider până inrindem o foaie cu grosimeade1 cm, tăiem din ea fâșii de cam tot un cm lățime, și cam 10 -15 cm lungime, le ungem cu gălbenuș amestecat cu o lingură de apă, presărăm semințe, chimion  sau cașcaval și le introducem în cuprorul încins la 220 de grade, reducem temperatura după cinci minite și le mai coacem vreo 15 până se rumenesc . Procedăm la fel cu cea de a doua foaie ! 

Se potrivesc cu bere ! 

Sper că v-am convins ! Succes! 

Tartă cu afine ( The Best Blueberry Pie)

                           

Am găsit rețeta asta, și nu am avut liniște până nu am încercat-o !

Iată rezultatul : 

Ingrediente : 

Pentru aluat : 

375 g de făină 

Sare

250 g de unt sau margarină

6 linguri de apă rece

Un ou 

Pentru umplutură 

700 g de afine sau alte fructe de pădure 

O cană de zahăr

5 linguri de amidon 

50 g de unt rece 

Un gălbenuș 

Din făină, unt , ou și apoi apă si un pic de sare frământăm un aluat de tartă, imtinden 3/4 din aluat  în forma rotundă de tartă cu un diametru de 24 de cm, ridicăm un pic marginile, cam la un centimetru. Si forma și restul de aluat se lasă în frigider până pregătim umplutura. 

Amestecăm fructele cu zahăr și cu cele 5 linguri de amidon, turnăm în forma pregatită inițial, imprăștiem fulgi de unt peste umplutură, apoi din restul de aluat formăm suluri subțiri care le plasăm diagonal ca la tortul Linzer . Ungem cu gălbenuș și coacem în cuptorul încins la 180 de grade 50 de minute pâna aluatul se desprinde de margine si e galbenauriu. 

O tartă ușor de realizat ce poate fi servită după masă la ceai sau cafea! Cum spune titlul : The Best Blueberry Pie ! 

Vinete cu parmezan la cuptor

Un gen de lasagne de vinete fără carne, dar cu multă brânză . 

O mâncare sățioasă, pentru o cină cu prieteni, lângă care merge grozav un pahar de vin roșu . Cadarcă sau Merlot. Incercați ! 

Arjana ne asigură că e foarte bun acest fel de a găti vinetele.

                                 

Ingrediente

2 vinete mijlocii

3 ouă

1 cană pesmet

1 lingură parmezan ras

1 lingură ulei de măsline

1 fir de ceapă verde

2 căței de usturoi

1 conservă de rosii marunțite

busuioc

1 cutie brânză Philadelphia

100 ml smântână de gătit

1 lingură parmezan bucăți

100 grame mozarella

Se bat două ouă. Se amestecă pesmetul cu lingura de prmezan ras. Vinetele curățate și tăiate rondele (1 cm grosime) se sărează și piperează, se dau prin ou și apoi prin pesmet și se întind pe hârtie de copt într-o tavă. Se coc  în cuptorul încins, după 10 minute se întorc pe partea cealaltă și se mai lasă 10 minute. 

Între timp se călesc ceapa și usturoiul în uleiul de măsline, se adaugă  conserva de roșii, busuiocul  și se asezonează.

Într-un castron se amestecă brânza Philadelphia cu un ou și smântâna.

Într-un vas de ceramică sau Jena se pun 3 - 4  linguri de sos de roșii, se pune un strat de vinete, jumătate din sosul de brânză și jumătate din sosul de roșii rămas. Se repetă cu încă un strat, în aceeași succesiune și deasupra se presară fulgii de parmezan și căteva felii de Mozarella. Se coace cam 20 – 30 minute, până se topește brânza.

Carne de pui cu ciuperci în sos de vin și usturoi

Rețeta Arjanei: o tocăniță de carne de pui și ciuperci unde și usturoiul joacă un rol !

Observați : 

Nu tu ceapă,  nu tu smântână, nu tu făină! 

Delicios și relativ hipocaloric ! 

Ingrediente

4 șolduri de pui dezosate, fără piele

2 linguri de unt

2 linguri de ulei de măsline

3 căței de usturoi

400 grame de ciuperci (am folosit gălbiori)

¼ pahar de vin alb

½ pahar supă de pui

sare

piper

pătrunjel tocat

Se marinează, 30 minute, carnea de pui cu sare, piper, 1 lingură ulei de măsline și se prăjește la gril în cuptor 20 minute. Se călește usturoiul zdrobit în restul de ulei și unt, se adaugă ciupercile, sare, piper și se lasă 5 – 10 minute să fiarbă încet. Se adaugă carnea de pui tăiată bucăți, vinul, supa și pătrunjelul și se lasă să mai fiarbă la foc mic, până mai scade sosul. 

O seară japoneză la Bentobox în München

Motto: cu drag, pentru Zsoka.

Mancare japoneză? Nu, nu-i de mine, mi-am zis, formându-mi o părere greu de clintit mai mult din auzite dacât din incercate. Ce ? pește crud, orez răsfiert, supă dimineața, nici măcar rață prăjită ca la chinezi, alge, chestiile alea verzi zgâriate de pe pietre în mare și care sigur miros a scoici în descompunere... și bețișoarele cu care mancarea ajunge oriunde numai în gură nu... Running sushi ? Scaune incomode, porții minuscule care ți se plimbă pe la nas... Ai nevoie de vreo 20 să te saturi cât de cât... Mulțumesc, eu rămân la mămăliguță! Așa gândeam sezând, cu pleoapele acoperind o privire sceptică și cu falca ușor căzută a lehamite, în metroul care mă ducea spre întâlnirea cu Zsoka și Gabriella. Urma să cinăm într-un local japonez pe Leopoldstrasse, Bentobox (despre nume mai încolo) la propunerea lui Zso!

Am protestat ușor în surdină și indirect, în speranța că ajunge unde trebe. Mi s-a răspuns că e și altceva de mâncare decât sushi ... Și cum calul de dar nu se caută de dinți ...iată-mă pășind pragul unui local luminos, decorat în culori deschise, ușor puristic, nici un Buda sau balaur zburător ( sau asta e la chinezi?).

Ne aștepta Zso cu ochii ei de om deștept și cu zâmbetul deschis care m-a cucerit la 19 ani ...oh, da, o prietenie lungă și neîntreruptă suportă și niște Miso sau alte  alea... Chelnerița ne-a adus un meniu iar noi, invitatele,  am lăsat-o pe Zso să aleagă . Pentru început niște tășcute de aluat fierte care au fost însoțite  de împricinatele alge. În japoneză: gyoza cu sos de soja și spicy wakame. 

Bun, bun și sățios! Nu stiu exact cu ce erau umplute tășcuțele, dar era bun ! Iar algele, așa zisele... Aveți grijă, fraților, că dau dependență! După ce le-am terminat am comandat imediat încă o porție și doar de rușine nu și pe a treia! Am petrecut juma de noapte să caut unde se gâsesc și cum se prepară și voi încerca să le servesc familiei mele și atunci veți afla și voi!

Pentru că am vrut să încercăm mai multe feluri am tot comandat câte una - două porții pe care le-am înpărțit aplicând desigur exercițiul echilibristic al bețișoarelor !

Au urmat creveți la grătar într-un sos gustos, ebi yaki . 

Un fel de sushi prajit, foarte bun, diferite farfurii cu sushi si sos de soja și wasabi. 

Intr-un cuvât, iesit din comun , dar gustos!

Am băut bere japoneză, se înțelege!

Iar ca desert niște delicioase prajiturele de ciocolată cu înghețată de ceai verde. 

Concluzia ? Am petrecut o seară plăcută, originală, cu mâncare  excelentă! Arigatô, Zsoka fujin!

Adresa pentru cei interesați : http://www.bentobox.de

PS. Am rămas datoare cu o explicatie:

Bento e o cutie cu diferite compartimente în care japonezii iși transportă mancarea pentru școală sau slujbă. Inițial din bambus, (cand samuraii o aveau la ei, sau țaranii la munca câmpului) ea conține un pic de orez, un pic de legume, un pic de pește sau carne de pui. S-a nascut o cultură a acestor bentobox -uri. Localuri speciale ce oferă conbinatii inedite, azi în cutii de plastic sau hârtie presată. Bentobox-ul acesta se transportă ușor, mancarea nu se amestecă  și te hrănește corespunzător cand nu esti acasă. Traiască sandwich-ul japonez ! 

Pulpe de pui cu sos de bere si morcovi inăbușiți în vin alb

Eu folosesc des, de fapt de când am luat seama de ea, metoda lui Heston Blumenthal de a praji puiul la cuptor. Este o methoda un pic laborioasă, cel putin în comparație cu actiunea "iau puiul, il bag în cuptor și il frig la 200 de grade pănă se rumeneste" (și se usucă, comentez eu).

Rețeta lui Blumenthal o aveți aici.

In acest caz am adaptat-o la pulpe de pui. Pe care, după preparare, le-am servit cu un delicios sos de bere și un nu mai puțin deleicios sauté de morcovi .

4 pulpe de pui   

60 g de sare 

1 l de apă 

O ceapă 

150 ml de suc de mere 

250 ml de bere

O linguriță de concentrat organic ( bio) de 

zaravat 

2-3 căței de usturoi

100 g de unt 

1 kg de morcovi fie proaspeți fie congelați 

Crenguțe de rozmarin, cimbru, oregano

1 linguriță de amidon 

Felii de lămâie 

Cu o seară înainte am pregătit o saramură din 60 de g de sare în apă și am introdus în ea pulpele de pui. Le-am lăsat peste noapte. A doua zi le-am scos, le-am sters, le-am uns cu o 
treime din unt, am plastat pe fiecare o felie de lămâie și am dat la cuptor la 100 de grade, o oră.  Am îndepărtat feliile de lămâie, altfel riscați să fie sosul amărui, după experiența prietenei mele Carmen ! Apoi am adăugat sucul de mere, ceapa felii, berea și am mai lăsat la cuptor o oră. Când carnea s-a patruns, la această temperatură joasă, am ridicat temperatura la 250 de grade si am prajit pulpele la suprafața, doar câteva minute. Am trecut sosul printr-o sită, am pus carnea la cald sub o folie de aluminiu, iar sosul l-a redus la 1/3. Am adăugat o 
bucățică  de unt cât o nucă și o linguriță  de amidon dizolvată in apă. 

Morcovii i-am curățat si tăiat rondele, i-am călit apoi cu doi catei de usturoi, câte o crenguță de oregano, rozmarin și cimbru în restul de unt. Am adăugat un pahar de vin alb, câteva picături de lămâie și am fiert încet sub capac până s-au inmuiat și a scazut lichidul. Am servit alături de pui și sos. 

Pulpele de pui supuse acestui "tratament" au rămas zemoase și carnea a avut un gust foarte bun! 

Cornulețe sărate din aluat dospit, umplute cu brânză

                    

Vă spun pe cuvânt! Acestea sunt cele mai teribile, grozave, nemaipomenite cornulețe sărate ce le-am mâncat vreodată! Rețeta o am de la vecina mea Mirijana, care este croată, și  este o rețetă autentică din regiunea ei de baștină. Aluatul este unul crescut, frământat însă cu lapte, nu cu apă  și pe-aici, pe-acolo, mai avem mici secrete care le fac irezistibile. 

Să vedem : 

Pentru 72 de bucăți avem nevoie de : 

1 kg de făină tip 405 de calitate 

3/4 l de lapte călduț

2 plicuri de drojdie uscată 

2 lingurițe de sare

O linguriță de zahăr 

100 ml de ulei neutru 

Pentru umplutură:

2 cutii de brânză cremă tip Almette sau brânză tip Feta 

Pentru uns :

2 gălbenușe

Semințe de dovleac, folarea soarelui, susan, in 

50 g de unt pentru copt 

Frământăm un aluat omogen, fie cu robotul, fie cu mâna, fie, ca în cazul meu, cu automatul de copt pâine. Amestecăm prima dată componentele uscate, adăugăm pe rând laptele și uleiul și, dupa ce avem un aluat elastic și omogen, îl lăsăm sa creasca la loc cald cam o oră jumate până la două ore. 

Dacă folosim automatul de pâine adăugăm ingredientele în ordinea în care cer instrucțiunile de folosire și alegem programul potrivit pentru frămăntat și dospit.

Mirijana mi-a spus că ea dospește aluatul  dacă nu e suficient de cald undeva în casă, introducând vasul cu aluat în altul cu apă caldă. 

După faza de dospire împărțim aluatul în 9 părți egale, fiecare bulgăre îl aplatizăm cu sucitorul într-un cerc pe care îl tăiem în 8 segmente de cerc. 

                          

   

La capătul lat al fiecăruia plasăm câte o linguriță de brânză, rulăm și am obținut astfel cornulețele noastre. 

                              

Încălzim cuptorul la 230 de grade. Ungem o tavă de cuptor cu unt din belșug, plasăm cornulețele,  le ungem cu gălbenuș de ou bătut cu o lingură de apă, le presărăm cu semințe, și între ele, iată secretul, presărăm fulgi de unt. Sau bucățele, cum vreți. Ele se vor coace astfel în unt , ceea ce le conferă un grad sporit de frăgezime.

Punem tava în cuptor, lăsăm la temperatura maximă 4 minute, să crească bine cornulețele, reducem temperatura la 180 de grade și le coacem aurii, în total 15-16 minute (depinde de cuptor) cu grijă să nu le uscăm. 

Vă doresc succes! 

Ghiveci de legume cu pește

                                               

Ca multe din rețetele mele, și aceasta a pornit din nevoia spontană de a găti ceva pentru cină din ce era prin frigider.

Dar pentru că e vară și cald, perfer combinațiile de legume fără prea mulți hidrați de carbon. 

Am vrut să includ într-un ratatouille clasic și un pic de pește, tot pentru că se afla în frigider  și pentru că am vrut să incerc o variantă în care peștele nu însoțeste mâncarea ci este inclus. 

M-am gândit și la lipoveni care, deși nu am o experință directă, banuiesc că des aruncă tot într-o oală și ce iese e bun, cu diferitele arome ce se întrepătrund. Ca în cazul nostru. 

Lasagne mai ușoare ( fără Bechamel )

                                             

Sigur că vă veți îmtreba, adică cum ușoare? De fapt , am vrut să găsesc o modalitate de a găti Lasagne fâră sosul Bechamel,  cate mi se pare cam greu la stomac. Bun, fără indoială , dar cu atâta unt și făină și brânză...În rețeta care v-o propun am înlocuit sosul cu pricina cu o combinație de ou și smântână care mi s-a părutsi ușurică! Gustul nu a avut de suferit. 

Pentru 6 porții am avut nevoie de: 

500 g de carne măcinată ( puteți folosi și 750) mixtă porc și vacă. 

O ceapă

Un ardei

Doi căței de usturoi

O conservă  de roșii intregi cojite la borcan

300 ml de suc de roșii

250 g de amântână

Două ouă

50 g de cașcaval ras

300 g de foi de lasagne uscate

Sare

Piper

O linguriță de cimbru uscat sau alte mirodenii după gust.

2 linguri de ulel

Am curățat ceapa și usturoiul, le-amărunțit, si l-am călit în cele dpuă limguri de ulei. Am spălat și tăiat mărunt un ardei roșu și l-am adăugat la ceapă. Am avut grijă ca ceapa să se inmoaie fără să se imngălbenească. Am pus apoi carnea măcinată , am lăsat până a devenit zgrunțuroasă, deci proteinele s-au coagulat, am adăugat roșiile de conservă ușor tercite și am fiert totul foarte încet. Dacă a scăzut am mai pus suc de roșii. Am lăsat pe foc cam 30 de minute. Am bătut ouăle întregi cu smântâna. Am uns un vas dreptunghiular cu unt. Am turnat 1-2 linguri din compoziția cu smântână și am așezat un strat de lasagne. Am pus apoi drasupra câteva linguri de cRne cu roșii, am acoperit cu lasagne, un pic de smântână , carne mâcinată, iar lasagne, până am terminat toată carnea cu sos. Ultimul strat a fost de paste. Am mai uns cu restul de smântână cu ou și apoi am presărat cașcaval ras. Am dat la cuptor pentru 30-35 de minute. Atât cât să se pătrundă pastele și suprafața să fie crocantă și aurie. Am tăiat în pătrate și am servit fierbinte. 

Gem combinat de rubarbă și căpșune

Continuăm  seria de conserve ale Mihaelei , prietena și colaboratoarea noastră ! Contribuția ei e valoroasă și fotografiile impecabile !  Un câștig pentru bucătăria lui Gușuliță! 

Această rețetă imbină armonios dulceața și aroma căpșunelor cu gustul acrișor de rubarbă! O combinație clasică, nu doar ca gem! 

Iată:

1250 g de rubarbă

250 g de căpșune

Zeama de la o lămâie

1,5 kg de zahăr gelifiant 1:1 

Curățăm și tăiem mărunt rubarba. Curățăm și spălăm căpșunele. Punem fructele la fiert într-un vas încăpător pentru 10 minute. Adăugăm zahărul și mai fierbem 4 minute. Facem proba de gelifiere , adică verificăm dacă s-a închegat gemul nostru. Stiți, o lingurița pe o farfurie rece de porțelan ... Apoi adâugăm zema de lămâie, turnăm gemul fierbinte in borcnele sterilizate, le lăsăm să se răcească cu fundul în sus și gata ! Avem o bună bucată de vreme un gem delicios pentru dejunuri de duminică! 

Gelee de soc cu suc de mere

 O nouă rețetă a Michaelei, care și-a propus să realizeze mai multe rețete de conserve în această vară. Vom avea deci și o serie de rețete dincămara Michaelei pe lângă cele, dejatradiționale din camara Arjanei, care de altfel s-a reînnoit ci frigider încăpător si rafturi noi! 

20 de inflorescențe de soc 

Sucul de la două lâmâi

2 l de suc de mere 

1 kg de zahăr gelifiant pentru gemuri 

Intriducem inflorescentele spălate si scuturate bine în sucul de mere și lăsăm sa se extragă aroma timp de 24 de ore. Trecem lichidul printr-o sită deasă.  Adăugăm sucul de lămâie si zaharul, mestecăm bine, punem vasul pe foc și lăsăm sa clocotească 4-5 minute. Introducem compoziția în borcane sterilizate și lăsăm să se răcească cu capul în jos. Putem să le păstrăm la rece până la un an.