Entremet de cafea și caramel

Un tort delicios care merita tot efortul si banii. L-a realizat Arjana, cadou de ziua mea ! 

Sursa : https://pastry-workshop.com/

Noțiunea de entremet, în patiseria modernă , acoperă prajiturile cu mai multe straturi de mousse de diferite culori si cu diferite arome . Ințelesul inițial de fel intre două feluri principale, care îlavea in Evul Mediu, s-a pierdut în timp. 

Acest tort este un foarte bun exemplu de entremet ! O bunătate sofisticată și ambițioasa care vă va aduce cu siguranță aplauzele familiei și a prietenilor ! 

Straturile se succed intr-o ordine prestabilită precisă care face plăcerea gastronomică perfectă ! 

Un tort de zile mari și de aniversări iesite din comun . 

Ingrediente blat

100 grame făină

25 grame cacao

30 grame migdale măcinate

1 linguriță praf de copt

115 grame unt moale

70 grame zahăr

3 gălbenușuri

sare  - un vârf de cuțit

Sirop

50 grame zahăr

100 ml apă

1 linguriță extract vanilie

Creme brulee

120 ml frișcă

80 ml lapte

3 gălbenușuri

30 grame zahăr

1 linguriță vanilie

sare  - un vârf de cuțit

Mousse ciocolată

4 grame gelatină + 20 ml apă rece

2 gălbenușuri

40 grame zahăr + 20 ml apă

150 grame ciocolată neagră topită

250 grame frișcă bătută

Cremeux de ciocolată cu cafea

150 ml frișcă

75 ml lapte

10 grame ness

2 gălbenușuri

20 grame zahăr

100 grame ciocolată lapte

5 grame gelatină + 25 ml apă rece

Mousse caramel

4 gălbenușuri

30 grame zahăr pudră

180 grame zahăr

30 grame unt

30 ml apă

8 grame gelatină +40 ml apă rece

1 lingură rom

Glazură caramel

200 ml frișcă

215 grame zahăr

90 ml apă

12 grame amidon

4 grame gelatină + 20 ml apă rece

40 grame ciocolată neagră tăiată bucățele

Aluat

Se amestecă făina, cacao, migdale, praful de copt și sarea într-un castron. Separat, se amestecă untul cu zahărul până devine cremos. Se adaugă galbenușurile, pe rând, omogenizând compoziția. Se adaugă amestecul de făină și se omogenizează. Se tapetează cu hârtie o formă de tort de 25 cm și se întinde aluatul. Se pune în congelator pentru 30 minute. Se coace în cuptorul preîncălzit la 180 grade , 12 – 15 minute. Se scoate hârtia, se lasă la răcit și se așează în tava de servit, având inelul de la forma de copt pus.

Sirop

Se fierbe apa cu zahărul 5 minute, se lasă să se răcească. Când e complet rece se pune vanilia și se însiropează blatul cu o pensulă.

Creme brulee

Se amestecă toate ingredientele într-un castron. Se tapetează o formă de tort de 18 cm cu hârtie și se toarnă compoziția. Se coace la 140 grade, 30 – 35 minute. Se lasă la răcit în formă și când e rece se pune în congelator (cu forma) până se montează tortul.

Mousse ciocolată

Se înmoaie gelatina în apă, minimum 10 minute. Se fierbe un sirop din 40 grame zahăr cu 20 ml apă. Separat se bat gălbenușurile și se adaugă treptat în siropul fierbinte, amestecând, până amestecul începe să se întărească. Se topește gelatina și se adaugă în amestec. Se adaugă și ciocolata, amestecând bine. Se lasă să se răcească la tempăeratura camerei și se amestecă cu frișca bătută. Se toarnă peste blat.

Cremeux de ciocolată cu cafea

Se înmoaie gelatina. Într-un ibric se amestecă lapele cu frișca, cafeaua, gălbenușurile și zahărul, se pune pe foc mic. Se fierbe cam 10 minute, amestecând continii, până începe să se întărească. Se ia de pe foc și se amestecă ciocolata, până se topește. Se topește gelatina și se adaugă în amestec. Când compoziîia e la temperatura camerei se adaugă peste tort și se lasă în frigider, până se întărește.

Mousse caramel

Se înmoaie gelatina în apă, minimum 10 minute. Se amestecă gălbenușurile cu zahărul pudră și se pun pe baie de abur, amestecînd până compoziția devine cremoasă. Se pune deoparte. Se caramelizează zahărul, se daugă untul și 30 ml apă, lasând pe foc până se omogenizează. Se ia de pe foc și se adaugă gălbenușurile. Se adaugă gelatina și când s-a răcit la temperatura camerei se adaugă frișca și romul. Se pune, din congelator, creme brulee peste tort și deasupra se pune mousse-ul de caramel. Se pune tortul în frigider, minim 4 ore.

Glazură caramel

Se înmoaie gelatina în apă, minimum 10 minute. Se aduce frișca la punctul de fierbere și se lasă deoparte. Se caramelizează zahărul, se stinge cu frișca fierbinte și se lasă pe foc până se omogenizează. Se amestecă amidonul cu apa si se toarnă peste caramelul fierbinte. Se continuă fierberea până începe să se întărească. Se ia de pe foc, se pune gelatina și ciocolata, amestecând până se topește. Se lasă să se răcească și când e la temperatura camerei se poate turna peste tortul foarte rece.

Brăduț din mici ecleruri

A trecut Craciunul, au trecut sărbătorile de iarnă, ne indreptăm cu pași repezi spre primăvară. Ieri chiar am observat prima oară că ziua a devenit un pic mai lunga ! 

Așa ca, păstrati această postare pentru anul viitor. Am vrut doar să va prezint o idee de brăduleț dulce care să-i amuze pe nepoțeii sau copiii vostri! In focul pregătirilor de Crăciun nu am avut timp, din păcate, să ma ocup de redactarea rețetei. O fac acum în speranța că o veți reține chiar daca postarea nu se mai potriveste așa bine cu sezonul...

Dar, mai ales, merge repede! 

Am avut nevoie de: 

Două cutii de ecleruri cu frișcă , sau cu crema d vanilie cumparate din raftul frigorific de la supermarket. 

Un baton de ciocolată de menaj

Zahăr praf 

Biluțe colorate de decor 

Puteți desigur să faceti voi singuri eclerurile, in acest caz vă ofer aici rețeta . 
https://gusulita.blogspot.de/2017/03/ecleruri-cu-crema-de-vanilie.html

Va trebui să le faceți mici, pentru a putea construi mai bine bradul. 

Topim in cuptorul cu microunde sau pe baie marin ciocolata, înmuiem pe rând eclerurile, le construim de la baza la vârf. Ornăm cu ciocolată, biluțe colorate și zahăr pudră. 

Sper să vă placă ideea noastră ! 

Vinete impănate cu șuncă și cașcaval

 

Ce seară plăcută cea în care soțul Mioarei, Nuțu, a gătit aceste vinete ! 

Au trecut sărbătorile si revelionul, au plecat copiii, am rămas doar noi trei, prieteni de o viață. Afară vijelie, o ploaie cum rar vezi în ianuarie, dar înăuttru în bucătăria mea plăcut și intim . Depănăm amintiri la un pahar de vin . Muzică in surdină, hituri vechi la " radio Arabella" . 

Iar în timp ce eu și Mioara sorbeam un vin roșu , Nuțu bucătărea. 

Se vedem rezultatul : 

Trei vinete

Trei felii de șuncă afumată crudă 

Trei felii de cașcaval 

50 g de cașcaval ras

Sare 

Piper 

Ulei de măsline 

Incalzim cuptorul la 180 de grade. Täiem vinetele pe lungime. Le crestäm tot pe lungime cu 3-4 crestäturi adânci farä sä ajungem la coajä . Impănăm jumătățile de vinete cu cașcaval și șunca pe care o introducem în crestăturile făcute. Sarăm, piperăm si bagăm vinetele la cuptor pentru 45 de minute. La jumătatea timpului, deschidem ușa cuptorului și presăram peste vinete cașcavalul ras, în cantități egale. Coacem până la capăt. Vinetele trebuie să fie moi, zemoase, cu o crusta crocantă .

Le putem servi ca aperitiv sau ca fel principal lângă o felie de carne, cum am făcut noi. Nu uitați de vinul roșu . 

Ruladă de spanac cu șuncă

O reteta de Revelion bună și pentru alte ocazii. Arjana ne povestește : 

Am folosit următoarele Ingrediente: 

15 grame unt

Un cățel de usturoi

100 grame frunze de spanac fierte, stoarse și tocate

4 ouă

Rozmarin

Nucșoară

Sare și piper

200 grame de cremă de brânză

3 linguri de iaurt gras

3 fire de ceapă verde

100 grame de șuncă de Praga

2 -3 roșii cherry

Într-o crăticioară, se topește untul cu usturoiul, la foc mic. După ce s-a topit untul se aadaugă frunzele de spanac și se ia de pe foc. Se adaugă gălbenușurile, rozmarinul, nucșoara, sare și piper. Se bat albușurile spumă, se amestecă compoziția cu 2 – 3 linguri de spumă, se omogenizează și apoi se adaugă restul albușului spumă. Se toarnă compoziția într-o tavă tapetată cu hârtie și se coace cam 10 minute în cuptorul preîncălzit la 180 grade. Se scoate din cuptor și se acoperă cu un prosop umed, se lasă la răcit.

​Se amestecă brânza cu iaurtul, ceapa tăiată subțire, sare și piper. 

​Se dezlipește hârtia de pe blat, se acoperă cu felii de șuncă, lăsând 2 – 3 cm la capăt liber, deasupra se unge amestecul de brânză și câteva felii de roșii, tăiate subțire. Se rulează, se învelește în folie și se lasă la frigider câteva ore înainte de servire.

Mousse de migdale cu somon pe pat de qiunoa

Noi ingrediente patrund si in rețetele noastre de sărbătoare, nu doar în rețete de fitness. Iată de data aceasta o rețetă cu quinoa, semințele originare din America de sud care apar tot mai des în reviste . Sunt recomandate ca avand un conținut ridicat in proteine. Ele nu conțin gluten, ajuta in cazuri de hipertensiune si diabet. Sunt foarte hranitoare si deci apreciate de vegetarieni si cei care se hranesc vegan si au nevoie de  o sursa de proteine vegetale. Tot sanatoase sunt somonul ( acizi grași din categoria Omega 3)  si migdalele cu un continut ridicat de magneziu si calciu, vitamine din grupa B si E, acizi grași nesaturați. 

Cred că v-am starnit interesul pentru noua rețetă a Arjanei !  

Ingrediente

250 grame somon afumat

100 grame de semințe de quinoa fierte

10 g gelatină

4 – 5 lingurițe de migdale măcinate

200 ml frișcă

250 grame Ricotta

tarhon uscat

1 linguriță de unt 

1 ceapă mică

2 lingurițe de maioneză

Suc de lămâie

​Se fierbe quinoa și se amestecă cu 1 linguriță de unt, sare și piper.

​Pentru mousse, se bate frișca și se înmoaie gelatina în puțină apă. Se amestecă ricotta cu tarhonul, 2 linguri din frișcă, făina de migdale, sare și piper. Se omogenizează și se adaugă restul de frișcă și gelatina, amestecând cu grijă pentru a păstra cât mai mult aer în compoziție.

​Se taie mărunt somonul, se amestecă cu ceapa tocată și maioneza și puțin suc de lămâie.

​Într-o formă rotundă am pus straturi, quinoa, somon si deasupra mousse. Se obțin 8 forme. Se pot servi și în pahare.

Chifle Rimbo sau chifle dospite la rece

                                                 

Din nou o rețeta suedeză pentru o prăjitură care face cu minim de efort, în minimul de timp: chifle (bullar în suedeza) Rimbo sau chifle dospite la rece.

Rimbo este o localitate mică din centrul Suediei, nu departe de Stockholm. Povestea spune că acolo locuia Ingrid, o gospodină care, din ceva motiv, a fost nevoită să improvizeze și să facă repede o prăjitură, fara să aibă timp să aștepte că aluatul sa dospească de doua ori, după procedeul clasic. Rețeta a devenit foarte populară și, inițial, prăjitura asta trebuia să se numească "chifle Ingrid". Dar pe vremea aceea, mai exact în anul 1956, oamenii nu simțeau nevoia să ajungă vedete așa că, atunci când rețeta urma să fie publicată în revista lanțului de  magazine alimentare ICA, doamna Ingrid a refuzat ca prăjitura să poarte numele ei. Chiflele au fost botezate "chifle Rimbo" sau " chifle dospite la rece".

E

Supă aromată, concentrată, de carne

                                  

Nimic impotriva zemei naționale, ciorba acră de borș. Nimic împotriva supelor concentrate de potroace, de pui, de varză acră, dar...regina reginelor în lumea supelor este și va rămâne, pentru mine, supa de carne, din carne de vită ! 

Of, inimioară...oftez sub influneța "Vocii României" emisiunea de succes pentru care renunț la orice program de vineri seara, poa să ningă , poa să plouă ! 

Deci supa de carne, aromată concentrată , carnea moale de vită , osul cu măduvă ..sau ciolanul de vițel....sunt în topul mâncărurilor preferate sus sus . Nu există ceva mai bun pentru mine. 

Mă gândesc cu bucurie că poate, dacă am noroc si vrea cel de sus, voi putea vizita în mai anul care vine restaurantul lui Plachutta în Viena unde se servește cea mai grozavă supă de carne și cel mai grozav rasol de vită de pe continent. Să faci o supă bună de vită e o artă . Mulți au încercat...Nouă ne-a reușit ! 

Si iată , dacă urmați recomandările noastre, vă garantăm succes. 

 Carmen a realizat,  spre marea mea încântare , o supă perfectă de duminică ! 

A folosit pentru 4-6 porții : 

1,5 kg de carne de vită de supă, cu os și cu măduvă 

                                                      

   

1,5 kg de zarzavat incluzând morcovi ( cei mai mulți ) păstârnac, rădăcină de pătrunjel, o bucată de țelină, un pic de varză, o ceapă mare. 

                                                   

     

A mai adăugat : boabe de piper, 1-2 foi de dafin, 2-3 cuișoare cu care a înpănat ceapa. 

A folosit pentru fierbere o oală minune, sub presiune, dar nu e musai. 

A spălat carnea și a pus-o să fiarbă incetișor, fără capac, in oala noastră. A adăugat sare și piper. A spumuit carnea de vreo două ori. Intre timp a curățat și spalat și tăiat in bucăți mari zarzavatul. Puteți adăuga, dacă vreti și o gulie. 

   

A plasat zarzavatul la carne și a închis oala. Dacă nu aveți una, folosiți o oală mare, ideal cu fundul mai gros, și lăsați totul să fiarbă încetișor, fără clocote. Cu cât va fi mai încetișor, va fi supa mai clară ! 

Carmen a adăugat și ceapa cu coajă cu tot, împănată cu cuișoare. Ce idee inspirată ! De asemenea foi de dafin, vreo două. 

                                                      

  

Fierbem, fierbem, avem răbdare, vedem de legume, iar dacă sunt fierte le scoatem și le plasăm intr-un castron.

   

 Lăsăm supa să mai fiarbă până e carnea moale ca untul. Atunci e și ea gata, aurie, clară si fierbinte. O lăsam să se răcească, o eliberam, dacă vrem , de  grăsimea excedentară. 

                                             

   
   

Servim apoi, reincalzind-o, cu zarzavaturi, tăiței subțiri sau  găluște de griș și carne. 

Carnea, de altfel, e foarte bună cu sos de hrean, sau de mere, sau de usturoi , sau de muștar ! 

Vă doresc o minunată supă de duminică ! 

Tort de alune fără cremă, dar cu glazură de ciocolată

                          

O nebunie tortul acesta, pe care, de altfel, puteți să il coaceți și într-o formă dreptunghiulară  și să îl tăiați cubulețe. 

Dar, cred că într-o formă rotundă, de tort,  e mai de efect. 

Rețeta e una clasică, din caietul de rețete al bunicii. Bunică, generic, căci nu e vorba de bunica mea ci a colegului meu, Jens. El a și preparat tortul la o zi de naștere. A reușit perfect, așa că m-am încumetat să îl reproduc. Zemos, sățios, buuun , ce mai ! Nu îi lipsește nimic. Un perfect tort de Crăciun !  Să nu vă speriați de cantitatea mare de ouă. Ouăle sunt sănătoase, precum au redecoperit de curând cercetătorii nutirționiști. Precum untul, au avut o scurtă perioadă de dizgrație până să se redecopere că nu crec colestrolul și au o serie de nutrienți sănătoasi. Nici nu se poate altfel când te gândești că dintr-un ou iese o găină, nu ? 
Avem relativ puțină făină și o cantitate remarcabilă de alune cu acizi grași valoroși. 
Dar pe lângă aceste avantaje, e pur și simplu un foarte bun. 

Iată : Pentru  12 felii avem nevoie de : 

100 g de unt 

300 g de zahăr 

10 ouă 

375 de alune măcinate 

Două batoane de glazură de ciocolată sau ciocolată de menaj 

Topim untul într-un vas, la foc blând. Separăm ouăle. Vom folosi atât albușurile cât și gălbenușele. Lăsăm să se răcorească untul topit și adăugăm gălbenușele unul câte unul, apoi zahărul, mestecând mereu. În final adăugăm alunele măcinate . Batem spuma tare. Stiți trucul, spuma trebuie să își păstreze forma și dacă răsutrnăm vasul în care am bătut-o. Această spumă o adăugăm cu grijă , fără să se sfaărâme în crema de gălbenușuri. Obținem un aluat spumos care pe care îl turmăm într-o formă de tort detașabilă de 26 de cm,  unsă și înfăinată  în prealabil. Coacem la 175 grade timp de 80-90 de minute . Acoperim eventual cu alufolie spre sfârsit, ca să nu se ardă tortul nostru.  Socatem din cuptor, lăsăm să se răcească, desprindem marginea formei. Topim glaazura de ciocolata și o distribuim uniform cu o pensulă . 

Minunat tort ! Enjoy ! 

Massaman Curry

Această rețetă este o specialitate thailandeză, mai precis din sudul Thailandei, căci așa zisul "Massaman curry"  este o pastă  picantă  dar nu foarte iute,  al cărei nume  se poate traduce prin curry-ul crediciosului  musulman , căci sudul Thailandei este locuit cu precădere de o populatie musulmană, în cazul în care în magazinele cu specialități  asiatice nu găsiți acest tip de pastă,  puteți  folosi și curry roșu  care nu e așa  iute sau 1-2 lingurițe de praf de curry.

Acum că am lamurit lucrurile, mai trebuie săvă spun că rețeta este a prietenei mele Carmen, ea a și pregătit-o pentru noi toți și a și surprins intr-o serie de imagini  digitale toate fazele de pregătire. 

Produsul finit  este o mancare sățioasă , totusi fără carne, cu puține calorii,  ( folosirea de tofu este facultativă, caci voi puteți să îl înlocuiți  cu bucățele de piept de pui) și care se seveste cu orez aromat, de tipul Iasomie sau Basmati.

Pentru 4 portii avem nevoie de :

aproximativ  o lingura pastă  de curry Massaman ( Massaman curry este foarte aromat si trebuie dozat cu grija )

o conservă de lapte de cocos
 un ardei roșu
2 -3 morcovi

o ceapă
 150g de mazăre congelată
o tulpină de țelinătr
250 g  de germeni de soja
200g  Tofu

două linguri de ulei
   sare și piper
   o linguriță de praf de curry
  sos de soja
250g   orez tip Basmati sau Iasomie

Curățăm și tăiem bastonașe legumele.

Tăiem tofu cubulețe, il anestecăm cu sosul de soja si presărăm praf de curry apoi il marinăm  la rece.  Călim ceapa, fără să se coloreze, în ulei, adăugăm pe rând morcovii, țelina, ardeiul apoi mazărea și pasta de curry. În cazul în care nu găsim acest tip special de curry putem folosi curry roșu. 

Legumele trebuie să rămână crocante. Adăugăm cubulețele de tofu, laptele de cocos.

Mai dăm câteva clocote după care dregem cu sare și piper. Pregatim orezul, il fierbem in apa in proportie 1/2 adica o parte orez doua  parti apa, il săram după gust. 

Servim massaman curry cu orez fiert. Aș mai dori să adaog  că aveti libertatea de a folosi și alte legume, conopidă  sau broccoli sau orice altceva mai exotic,ce vă ispiră . De asemenea,  cum am mai amintit, puteti inlocui tofu cu bucatele de piept pui.

Si iată , am realizat , precum v-am promis, impreună, step by step,   un fel de mancare original și sățios  ! 

Dovleac la cuptor ( aperitiv)

Daca ne gandim la dovleac la cuptor, ne gandim la ceva dulce, nu ? Felii de dovleac, zahar pudra, la cuptor , gata desertul. bun in lungi dupa mese si seri de iarna..
de data asta va ofer o reteta rapida, ca aperitiv. 
Pe mine m-a cucerit ! 
Sa vedem...

O jumatate de dovleac, sau mai bine zis cam 500 de grame. 

50 g de parmezan
sare 
seminte de fenicol sau de chimion macinate 
o lingura de ulei de masline 
Curatam si taiem bucatele de 1 cm dovleacul. daca aveti dovleac tip Hokkaido , nu e necesar sa il curatati de coaja.
Plasam bucatelele pe o tava de copt, presaram sare, chimion sau alte mirodenii, stropim cu ulei de masline si mai presaram parmezan in feliute subtiri. 
Dam la cuptorul pe care l-am preincalzit la 175 de grade. In cel mlt 15 minute e gata ! 
Un aperitv inedit, potrivit cu anotimpul, usor de realizat, de efect si delicios ! 
Mai aveti intrebari, doamnelor si domnilor ? 
Va doresc pofta buna ! 

Cremeș ( sau cremsnit sau crempită)

 Foaie verde de răchită, ce mi-e dor de o crempită ! 

                                        

Crempită se zice in Banat la această prăjitură, denumirea neaoșă sub care o cunosc toți bănățenii, și așa ii zicea și tușa Mioarei, vine de la ungurescul Krémpité . Dar se mai chemă și cremes, tot din ungurește sau cremșnit , denumire sub care găsit-o în Sanda Marin.  Aceasta din urmă vine de la Kremschnitt, o specialitate a cofetăriei și patiseriei austriece. Cum o fi , cum n-o fi, că se cheamă așa sau altfel, e o prăjitură bună și apreciată de mic si mare !  Amuzant este că nu s-a găsit o traducere onorabilă. Dar mai bine să ne concentrăm asupra esențialului. Ce ascunde denumitrea ? Nici mai mult nici mai puțin decât că e vorba despre niște foi , in acest caz din aluat franțuzesc, pe care le ungem cu o cremă, în cazul nostru de vanilie. Dar toate aceste pite-uri sau schnitt-uri pot sa fie cu mere, cu nuci, sau cu te miri ce.

Dacă ne uitam la rețeta clasică, de cremșnit ,  3/4 din ea este descrierea felului cum facem un aluat franțuzesc. Mare lucru mare, să stiți. Dovadă de iscusință și experiență să iți iasă aluatul ăsta așa să se desfacă în mii de foi, crocant,  ușor, topindu-se  in gură. In bucătaria clasică românească se folosea osânza în pregătirea lui . Și acum, oare ? 

Noroc cu industria alimentară și cu dezvoltarea ei. Dacă  vreți să săriți de faza impachetăm, băgam la frigider, intindem, împachetăm, băgăm la figider etc.. folosiți aluatul foietaj gata preparat și care se găsește pe rafturile frigorifice ale orcărul supermarket. 

Sau folosiți aluatul rapid al lui Oma, prezentat in rețeta de ștrudel cu mere. Îl aveți Aici

Întindem o astfel de foaie pe o tavă de copt unsă si înfăinată.  Eu am avut o tavă mai mică cu dimensiuni de 30/20 . Daca aveti o tava mai mare , mariti cantitatile la cremă, să fie destul de înaltă. Folosiți un litru de lapte, șase ouă și trei linguri de faină . La dimnesiunea mea de tavă , am intins un pic foaia de aluat, am desprins-o de pe hârtie, am întepat-o în tavă din loc în loc, cu o fruculiță,  să nu o las să crească necontrolat. Astfel am copt ambele foi. 

În timp ce se răceau,  am pregătit crema. Am frecat patru gălbenușe cu patru linguri de zahăr până și-au dublat volumul și crema a inceput să facă bășicuțe. Am adăugat frecând cu spor și două linguri de făină albă și fină.  Am pus laptele pe foc cu un baton de  vanilie pe care inițial l-am golit de conținut , si miezul tot în lapte l-am pus .  Nu aveti vanillie, folosiți zahăr vanilat. In timp ce se încălzea laptele fără să se prindă , am bătut iute spuma și am adăugat și aici o lingură de zahăr. Am luat din laptele cald câteva  linguri  pentru crema  de ouă , ca să o diluăm putin și să fie si ea călduță, după care am turnat-o pe aceasta in lapte și am amestecat fară încetare, pe foc,  să se ingroașe. Acesta e un punct sensibil, căci dacă se prinde crema de fundul oalei  și deci se afumă, trebuie să o aruncați și să o luați de la capăt. In ultimă fază amestecați spuma cu crema fierbinte, apoi răciți. 

Sa nu vă vină in minte,  dragi prieteni,  să faceți crema din budincă . N-are nici un haz. 

Una din foi o plasăm pe un șervet și o tăiem cu grija și mai ales cu un cuțit cu lama subțire și ascuțită in părtate de 10/10 cm. 

Cealaltă foaie , pe care putem să o lăsam chiar în tavă, o ungem cu crema răcită și bineintărită și cu aromă de vanilie naturală . Plasăm cu grijă pătratele de aluat  și dăm la rece căteva ore. Astfel vom putea tăia in final si foaia de jos  fără probleme . 

Da, o prăjitură fină și pănă la urmă nici chiar așa de grea cum s-ar crede ! 

Vă doresc succes și laudele prietenilor ! 

aici

Nutella Brownies ( din trei ingrediente )

                                         

   

Să ne închipuim următorul scenariu, dragii mei:     

Avem in dulap, sau în frigider, un borcan cu Nutella. L-am cumpărat într-un moment de slabiciune, sau de tristețe sau de poftă...acum vrem să scapam de el pentru că reprezintă o continuă tentație. Nu ajunge să spunem: piei Satană! Nu piere! Stă acolo ca o stâncă și, când ne e lumea mai dragă, seara la televizor sau poate noaptea...între doua vise, face bling în capul nostru: o linguriță mică, mică ...și lumea e roz. E roz pâna dimineața când ne punem pe cântar, vă asigur! 

Deci, gata, vrem să scapam de tentație și nu suntem genul care pur și simplu aruncă mâncare! Atunci, vă intreb, de ce să nu facem fericiți colegii, sau prietenii copiilor, sau prietenele noastre cu ceva dulce folosind eficient crema noastră de alune?


E un trend, un curent culinaro-monden, faci mâncare repede cu tot aruncat intr-o oală, faci prăjitură din două cuie etc, etc.

Nu neg că această rețetă  face parte din acest curent, nu neapărat susținut sau apreciat de mine. Ca multe lucruri,  în lumea modernă populată de variante umane ale lui Speedy Gonzales, care  nu au timp pentru nimic, el vine din America.

Dar din când în când, vezi situația descrisă mai sus, putem să procedăm și așa, repede și necomplicat nu inseamnă neapărat prost. Si, de altfel, ne ținem în pas cu moda. Purtăm  blugi rupți și adidași la after 60, trimitem mesaje pe WhatsApp, consultăm cu precădere net-ul și nu carțile de bucate, ne place de Tudor Chirilă...

Ce să mai o tot lungim și să ne tot justificăm, adevărul gol goluț este: am văzut rețeta pe Youtube  și mi-a stârnit curiozitatea. 

Și, recunosc, în acest nobil scop, am cumpărat special Nutella. Nu, la mine în frigider nu se ascunde așa ceva din întâmplare...eu sunt, ceea ce se cheamă, un dulcecolic ( derivat de la alcoolic ) uscat. Trebuie să indepărtez fără milă tentațiile din casa mea, altfel mă paște recidiva. 

Deci:

Încălzim cuptorul la 170 de grade. In general, eu, când vreau să coc ceva, încep prin a porni cuptorul. Până sunt gata, e și el gata încălzit. 
200 g ( cam un pahar și 1/4 ) de Nutella 
Două ouă intregi 
100 g de făină ( cam 1/2 de pahar ) 
O tavă nu prea mare. 
Dacă e mare tava, dublăm cantitățile. 

Batem ouăle, adăugăm crema de alune, apoi făina. Amestecăm vârtos, turnăm intr-o formă 20/20 sau așa ceva, unsă și înfăinată. Dăm la cuptor, la 170 de grade, cam 15 minute. Dacă apăsăm aluatul trebuie să opună rezistență și să aibă o crustă ceva mai deschisă la culoare. Ideal e să rămână un pic cremos în interior. 

Scotem, răsturnăm, tăiem pătrățele și servim la cafea. Sau la cacao, sau la ceai, sau la ce vrem! 
Prăjitura aceasta simplă nu e prea dulce, are un discret gust de alune, se face in trei timpi și două mișcări și ne scapă de tentațiile inutile din frigider! Ce vreți mai mult !?

Sărățele ca la Oma !

                                 

Iată o rețetă simplă dar bună din care putem vrăji în doi timpi și trei mișcări niște super ronțăituri. Durează cât ne-am duce la stația de benzină sau la supermarket să cumpărăm din alea gata făcute care sigur au vre-un aditiv să le țină proaspete ! 

Rețeta e de la Oma, soacra prietenei mele Geta, Geta le-a preparat sper deliciul nostru al tuturora ! 

Avem nevoie de : 

250 g de telemea

250 g de făină 

250 g de unt sau margarină 

Un ou

Sare nu e nevoie decât să presărăm deasupra, dacă vrem . 

Le putem unge cu un albuș, să fie lucioase, și putem presăra chimion sau cașcaval. 

Frământăm aluuatul, dacă e prea moale mai adăugăm un pic de făină, il adunăm în formă de minge, și il lăsăm la rece jumătate de oră. 

Preștăm suprafața de lucru cu faină, intindem aluatul intr-o foaie de cam 1 cm grosime. Îl tăiem și formăm după gust. Cerculețe, bastonașe covrigei, și îl ungem cu un albuș de ou. Preșarăm sare, chimion sau cașcaval. Coacem la foc iute, 200 grade, cam 15-20 de minute până se rumenesc. 

Poftă bună cu o bere ! 

Supă cremă de topinambur sau napi de pământ

         

                                            

Această legumă, denumită popular nap de pământ, este înrudită cu ...floarea soarelui ! Se cheamă latinește Helianthus tuberosus și până nu demult a fost folosită in hrana animalelor, mai ales a porcilor.

Până când, francezii, cine alții, să declare sus și tare că are un gust fin și rafinat, iar cercetătorii să găseseasca întuberculii de toipnambur o cantitatemare de inulină, foarte benefică ! 

Napii de pamânt au jumătate din caloriile cartofului, vitamine și săruri din belșug, și, datorită inulinei, un polizaharid, pot fi folosiți și în alimentatia persoanelor cu diabet. 

Fie supe, salate sau garnituri, multe se pot realiza din acești tuberculi. Planta e originară din Mexic, adusă în Franța în secolul al XVII -lea, și se cultivă mai ales în sudul Franței și în Olanda. A fost destul de răspândită și în Germania, dar marginalizată în faport cu cartoful. În Romania s-a folosit mult în hrana animalelor. Până a fost redescoperită ! O recomand cu căldură, dacă o găsiți , nu o ocoliți . 

Pentru aztăzi,  o supă cremă, rețeta Mioarei :

                                                  

Ingrediente (pentru 4 persoane):

 * 750g de topinambur

* o ceapa nu prea mare, ceapă dulce daca se poate

* unt ( cât o nucă)

* 200 ml de smântână lichida (pentru frișcă)

* sare, piper alb și nucșoară

Eu am pus și un păstârnac.

Se curăță tuberculii de topinambur si păstârnacul și se taie bucatele. Se taie ceapa și se călește în unt la foc mic. Se pun legumele, se adaugă apă, atât cât să le acopere de apă.  Se fierb încet. Când sunt moi, destul de repede) de iau de pe foc și se fac cremă cu blenderul. Se pun din nou pe foc mic, se adaugă smântâna, sarea, piperul și nucșoara (neapărat!). Se dau o data in în clocot și, eventual, se mai adaugă puțină apă dacă crema e prea groasă.

Supa se servește cu crochete de pâine.

Legenda Castanelor (Alto Adige Südtirol Tirolul de sud) si cum facemcastane coapte perfecte la cuptor

                                 

 

Intr-o excursie recenta in acest minunat colț de lume, Tirolul de Sud,  am avut ocazia să aflu multe lucruri noi, despre regiune, despre oameni, despre locuri. Am avut ca ghid o doamnă născută acolo, Helena Graf, care ne-a condus cu mare drag pe poteci ce duceau prin paduri și pajiști, dealuri și văi, mereu în față stancile masivului Gassler, albele stanci ale Dolomiților. Ne-am întâlnit mereu cu arbori de castan, batrâni și tineri, care acum iși lasă fructele să cadă pe pământ, hrana si deliciul oamenilor de aici. Țaranii culeg castanele, le prelucrează in foarte multe feluri, iar acum, in octombrie, până la inceputul lui noiembrie, sărbătoresc sărbătoarea castanelor, in foarte multe localități ale văii Isarico. Eisacktal spun tirolezii. 

Intentionez să vă povestesc mai mult despre aceasta excursie,  pentru azi, doar,  o mică istorioară despre castane. 

Se spune că demult , demult,  când oamenii erau mai evlaviosi si mai cuminți, Satana se plictisea în iad. Oamenii nu păcătuiau, nu ajungeau în iad, iar el stătea acolo singur singurel...

Ce fac oamenii aștia, s-a intrebat Satana, aruncând o ochiadă pe Pamânt. Ah, stau la gura focului și mănâncă fericiți castane, caci pe vremea aceea castanele nu aveau învelișiul lor țepos ! 

Ia să schimbăm chestia asta, a zis Satana , si a facut ca fructele miinunate ale arborelui să primeasca un învelis țepos, greu de desfăcut. Castanele cădeau pe jos dar invelișul era greu de desfăcut, oamenii le călcau, nu reușeau decât foarte greu să le desfacă și blestemau de mama focului. Cum blestemau, cum ajungeau direct in iad, spre deliciul Satanei. 

Cum, s-a întrebat Dumnezeu, Domul Nostru, ceva nu e in regulă ! Nu mai am clienți ! Toți blestemă, toți ajung în iad ! Și a schimbat, spre binele tuturor,  lucrurile ! A lăsat invelisul țepos sa nu îl supere prea tare pe Necuratul, dar a hotărât ca atunci când castanele cad pe pământ, coaja țepoasă să crape iar oamenii să le culeaga cu ușurință ! 

Sper că v-a plăcut povestioara mea. 

Acum să vedem cum pregătim castane coapte. Caci tuturor ne plac, nu-i așa ? Și necazul e ca nu nereușesc ca cele ale vanzătorilor ambulanți, făcute la foc deschis. 

Am eu o rețetă pentru voi, și o reușită, negreșit ! 

Încălziți cuptorul la 220 cu plita innăuntru . Crestați castanele. Înmuiați-le în apă, atât cât să le acopere pentru 10 minute . Reduceți temperatura la 180 de grade. Scurgeti apa de la castane, răsturnați-le pe plita încinsă și coaceți-le 20-25 de minute, depinde de mărime .

Veți obține castanecoapte foarte aproape de perfectiune. Inveliți-le intr-un șervet, să ramână calde cât le mâncați . 

Papricaș de pui la crockpot

 Fiecare casă are rețeta ei de papricaș, nume care, poate,  este străin în sudul și estul țării , dar foarte cunoscut în Banat și Ardeal. Numele vine de la paprică, adică boia, care dă culoarea si aroma. Papricaș, nelipsit din meniul de sărbătoare al șvabilor din Banat, cu 1-2 pui grăsuți tăiați duminica când vin goștii, pui  de la care se folosesc copanele și pieptul. Mai puțin spatele și gâtul  care intră la supă ...

Dar desigur asta era valabil acum 50 de ani când mai erau în Banat șvabi și în curtile lor găini și pui. Nu inseamnă că  bănățenii nu mai fac papricaș, si nici nu înseamnă că prin curțile satelor din jurul orașului meu de baștină n-or mai fi pui de găină ...atâta doar că eu nu prea mai stiu..Iar când mă apucă cheful imi iau niște pulpe de pui din vitrina frigorifică de la Aldi..

Am mai prezentat rețeta mea de papricaș cu găluște de făină. Noutatea de azi constă în folosirea vasului crockpot. 

Marele avantaj al acestui fel de a găti la temperatură joasă, în vas de ceramică la  o temperatură constantă,fie 90 fie 100 de grade celsius  constă în faptul că,  pe lângă păstrarea nealterată a nutrienților,  gustul mâncării e mai bun.  . E greu să vă explic. Dar trebuie să mă credeți pe cuvânt : Mâncarea în crockpot e pur și simplu bună ! 

Am folosit 6 pulpe intregi proaspete ale unor pui crescuți fericiți și natural, dacă ar fi să credem eticheta din supermarket.

O ceapă măricică ( 150 g)

Un ardei roșu 

Un ardei galben

O roșie 

100 ml de apă +două lingurițe 

200 ml de smântână de frișcă 

1/2 linguriță de cimbru uscat 

O lunguriță de pătrunjel verde tocat 

O linguriță de boia dulce 

O lingură de ulei. 

Sare după gust

O linguriță,două de făină  

O lingură de smântână groasă 

Pregătim legumele , le curățam, le spălăm și le taiem mărunt. Le plasăm în vasul de ceramică ( în cazul meu ) al crock-potului. 

Pulpele le spălăm, le taiem in două ( pulpa d sus si de jos) le zvântăm cu un șervet de hârtie și le prajim ușor pe o parte și cealaltă intr-o tigaie cu ulei încins. Le scoatem apoi și le plasăm peste legume în crockpot. Turmăm cam 100 ml de apă, nu prea mult,  căci si legumele fierte astfel lasă apă. 

Pornim vasul la temperatura ridicată, adică 100 de grade Celsius,  pentru 2,5 ore. 

Cănd s-a terminat programul,  scoatem carnea, adaugăm mirodeniile și sarea. Amestecăm boiaua cu făina și cu un pic de apă, cât sa iasă o pastă, o adăugam la sos. Omogenizăm totul bine cu un blender, si mai dăm un clocot, două.la sfârșit turnăm smântâna dulce în sos, dregem încăodată cu sare, plasăm carnea și adăugăm o lingură de smântână groasă acrișoară. Amestecăm dar Nu mai fierbem, căci riscăm să se precipite sosul. 

Servim cu paste, găluște sau cartofi fierți în coajă.