Lasagne mai ușoare ( fără Bechamel )

                                             

Sigur că vă veți îmtreba, adică cum ușoare? De fapt , am vrut să găsesc o modalitate de a găti Lasagne fâră sosul Bechamel,  cate mi se pare cam greu la stomac. Bun, fără indoială , dar cu atâta unt și făină și brânză...În rețeta care v-o propun am înlocuit sosul cu pricina cu o combinație de ou și smântână care mi s-a părutsi ușurică! Gustul nu a avut de suferit. 

Pentru 6 porții am avut nevoie de: 

500 g de carne măcinată ( puteți folosi și 750) mixtă porc și vacă. 

O ceapă

Un ardei

Doi căței de usturoi

O conservă  de roșii intregi cojite la borcan

300 ml de suc de roșii

250 g de amântână

Două ouă

50 g de cașcaval ras

300 g de foi de lasagne uscate

Sare

Piper

O linguriță de cimbru uscat sau alte mirodenii după gust.

2 linguri de ulel

Am curățat ceapa și usturoiul, le-amărunțit, si l-am călit în cele dpuă limguri de ulei. Am spălat și tăiat mărunt un ardei roșu și l-am adăugat la ceapă. Am avut grijă ca ceapa să se inmoaie fără să se imngălbenească. Am pus apoi carnea măcinată , am lăsat până a devenit zgrunțuroasă, deci proteinele s-au coagulat, am adăugat roșiile de conservă ușor tercite și am fiert totul foarte încet. Dacă a scăzut am mai pus suc de roșii. Am lăsat pe foc cam 30 de minute. Am bătut ouăle întregi cu smântâna. Am uns un vas dreptunghiular cu unt. Am turnat 1-2 linguri din compoziția cu smântână și am așezat un strat de lasagne. Am pus apoi drasupra câteva linguri de cRne cu roșii, am acoperit cu lasagne, un pic de smântână , carne mâcinată, iar lasagne, până am terminat toată carnea cu sos. Ultimul strat a fost de paste. Am mai uns cu restul de smântână cu ou și apoi am presărat cașcaval ras. Am dat la cuptor pentru 30-35 de minute. Atât cât să se pătrundă pastele și suprafața să fie crocantă și aurie. Am tăiat în pătrate și am servit fierbinte. 

Gem combinat de rubarbă și căpșune

Continuăm  seria de conserve ale Mihaelei , prietena și colaboratoarea noastră ! Contribuția ei e valoroasă și fotografiile impecabile !  Un câștig pentru bucătăria lui Gușuliță! 

Această rețetă imbină armonios dulceața și aroma căpșunelor cu gustul acrișor de rubarbă! O combinație clasică, nu doar ca gem! 

Iată:

1250 g de rubarbă

250 g de căpșune

Zeama de la o lămâie

1,5 kg de zahăr gelifiant 1:1 

Curățăm și tăiem mărunt rubarba. Curățăm și spălăm căpșunele. Punem fructele la fiert într-un vas încăpător pentru 10 minute. Adăugăm zahărul și mai fierbem 4 minute. Facem proba de gelifiere , adică verificăm dacă s-a închegat gemul nostru. Stiți, o lingurița pe o farfurie rece de porțelan ... Apoi adâugăm zema de lămâie, turnăm gemul fierbinte in borcnele sterilizate, le lăsăm să se răcească cu fundul în sus și gata ! Avem o bună bucată de vreme un gem delicios pentru dejunuri de duminică! 

Gelee de soc cu suc de mere

 O nouă rețetă a Michaelei, care și-a propus să realizeze mai multe rețete de conserve în această vară. Vom avea deci și o serie de rețete dincămara Michaelei pe lângă cele, dejatradiționale din camara Arjanei, care de altfel s-a reînnoit ci frigider încăpător si rafturi noi! 

20 de inflorescențe de soc 

Sucul de la două lâmâi

2 l de suc de mere 

1 kg de zahăr gelifiant pentru gemuri 

Intriducem inflorescentele spălate si scuturate bine în sucul de mere și lăsăm sa se extragă aroma timp de 24 de ore. Trecem lichidul printr-o sită deasă.  Adăugăm sucul de lămâie si zaharul, mestecăm bine, punem vasul pe foc și lăsăm sa clocotească 4-5 minute. Introducem compoziția în borcane sterilizate și lăsăm să se răcească cu capul în jos. Putem să le păstrăm la rece până la un an. 

Sirop de soc

 

                                          

  

O lămâie

O portocală

25 g de sare de lămâie

1 kg de zahăr

25 de flori de soc

1l de apă

                                                   

 

Iată o foarte reușită rețetă oferită nouă de Michaela. Să ne bucurăm de ea, și să facem și altceva din soc decât obișnuita socată. Stiți deja că eu sunt adepta produselor biologice, adică altfel spus curate, fără aditivi, fără conservanți, fără coloranți. Rețeta aceasta îndeplinește toate condițiile. Puteți fără grijă să o oferiți puișorilor vostri, precum o vom face și noi. 

Spălăm cu apă fierbinte lămâia și portocala, le tăiem felii.

                                 

Fierbem un sirop cu zahăr și sare de lămâie.

                                            

 

 Alegem un vas potrivit, bine ar fi de lut sau porțelan, și introducem în straturi feliile de lămâie și portocală precum și florile de soc. Turnăm deasupra siropul fierbinte. Acoperim vasul și îl lăsăm să stea să se extragă aromele timp de 3 zile, mestecând din când în când. 

  

Trecem apoi lichidul printr-o sită deasă acoperită cu un tifon. Dăm în clocot siropul și îl depozităm în sticle la întuneric și la rece. Putem să îl păstrăm cel puțin un an. 

Supă de cartofi cu leuștean verde

                                   

  

Supa sau ciorba de cartofi este o mancare de toamnă sau de iarnă, cu afumătură,  care să încălzească, să iți dea putere și energie în gerul lui Cremene.  Vara, nu-i așa, nu ne prea arde de supe din astea consistente...mai mult de salate, de grătare și bere rece...

Dar cu zilele acestea ploioase, mi s-a făcut poftă de o supică bună și am adaptat supa nooastră la condiții mai văratice. 

Cartofi noi, ceafă de porc proaspătă  și leuștean verde din grădină. 

Vecinul meu are o adevărată grădină de zarzavaturi. Eu...posed doar o tufă de leuștean, un trandafir cățărător și un pomișor de magnolie. Sunt grozav de mândră de plantele mele, iar tufa de leuștean mi-e foarte de dragă pentru că am primit-o de la Mioara acu vreo patru -cinci ani și pentru că se încăpătânează  să răsară în fiecare primăvară...

Frigărui de curcan cu cremă de parmezan și cartofi dulci

                                  

  

 Ne uităm cu plăcere la televizor la emisiunile de gătit ale marilor bucătari. Urmărim în Internet blogurile lor culinare și suntem tentați să reproducem rețete. În ultimul timp se bucură de popularitate, prin scris, apariție dar și prin proiecte menite să îi învețe pe români să gătească și să mănânce altfel decât erau obișnuiți, Adi Hădean. Și nouă ne place de el , și iată Arjana s-a inspirat: 

Fritatta cu dovlecei și cașcaval

                                    

O omletă la cuptor, ce poate fi un dejun de duminică! Rețeta Arjanei : 

Ingrediente:

4 ouă

2 linguri de ulei de măsline

1 zucchini

3 fire de ceapă verde

50 grame cașcaval ras

sare

piper

2 – 3 roșii cherry

Se taie bastonașe dovlecelul și se dinstuie cu ceapa verde tăiată rondele în o lingură de ulei. Se lasă până scade lichidul, amestecând din când în când. Se bat ouăle cu o lingură de ulei, sare și piper, se adaugă dovlecelul cu ceapa și cașcavalul ras. Se toarnă compoziția într-o formă termorezistentă. Se taie roșiile rondele, se mai presară puțin cașcaval și se pun în cuptorul încins circa 20 minute la temperatură medie.

Platou marin (Frigarui cu Coquille Saint-Jacques învelite în bacon)

                                                

   

Cred că vă va da mai multă bătaie de cap să cumpărați proaspete aceste regine ale scoicilor, preferatele gurmanzilor, decât să pregătiți această rețetă! Sigur, în porturile Mediteranei sunt pe toate strazile. Dar cred ca între timp le gasiti  și în magazinele noastre specializate pe pește sau în supermarketuri mai bine garnisite. Iata un exemplu: http://www.triadefish.ro. Nu încercați cu scoici congelate, nu sunt bune!

O idee culinară oferită de Mioara. 

Exclusiv și rafinat. 

Deci: pentru 3 persoane 

12 scoici Saint -Jaques proaspete, mai precis mușchiul alb 

12 feliuțe subțiri de bacon

Sare 

Piper

O lâmâie 

Ulei de măsline 

3 creveți mari 

Bețe de frigărui 

Marinati carnea albă a scoicilor în zeama proprie plus zeamă de lămâie sare și piper.

Înveliți fiecare bucată într-o felie de bacon, încălziți grătarul. Ungețiți-l cu ulei de măsline. Plasați pe câte o țepușă de lemn câte patru  bucăți de scoici. Frigeți la foc bbq iute câte un minut, maxim două pe gratar, pe fiecare parte. 

Alăturați  scoicilor și câte un crevete urias sau cate o langustina de persoană (dacă aveți). Decorați cu felii de lămâie! 

Nu uitați de un Martini alb sec cu gheață ! 

Tartă de legume

  

                                

       

                                  

Ideea acestei tarte mi-am venit in timp ce, cu jumătate de ochi, urmăream, fără ton, niște imagini pe un ecran, și mă dădeam pe bicicletă, la sală ! Ha! Deja vă gândiți, Dana face pe nebuna cu performanțele ei sportive ! Deloc, deloc. Ba chiar imi fac mea culpa..prea rar, prea puțin, cu prea puțină convingere, prea încet ...tarta în schimb, arăta  prea bună și  prea gustoasă !

Faptele  sunt fapte : era o emisinune TV in ceva local care trebuia să primească o apreciere și unde bucătarul din doi timpi și trei mișcări a produs o tartă ! 

Asta a fost punctul de pornire .

Tort de brânză proaspătă și căpșune

                                              

                                               

Rețeta Michaelei : 

Acest tort festiv este o bucurie, dragii mei ! Dar nu numai pentru ochi ! Este o bucurie  și a gustului și mirosului ! Ne aduce în casă prospețimea și aroma grădinii cu fructele coapte ! Alături de cireșe , capșunele sunt primele fructe ale verii. Ele  se coc în pragul zilei mamei mele. Vă amintiți că am postat o ruladă , rețeta ei. Ii dedic și acest tort care sigur i-ar fi placut foarte mult. 

Voi îl puteți realiza și cu alte fructe de pădure. Zmeură, afine, mure! 

Pentru un tort de 26 de cm avem nevoie de: 

Un blat de pișcot realizat din:   

4 ouă

4 linguri de zahăr

4 linguri de făină

4 linguri de apă

Pentru cremă:

8 foi de gelatină

400 g de frișcă

500 g de brânză de vacă tip Quark degresată

250 g de brânză de vacă tip Quark 40% grăsime

2 linguri de suc de lămâie

100 ml de lapte

125 g de zahăr

Mai avem nevoie de :

1 kg de capșune curățate, spălate, bine scurse de apă

2 plicuri de gelatină pentru tort roșie, Dr. Oetker de acest tip, sau asemănător           

    

                                         

Pregăti un pișcot clasic. Batem albușurile spumă, adăugăm zahărul și continuăm să batem până zahârul este complet integrat, adăugăm gălbenușurile câte unul, apoi apa, un praf de sare și făina. Turnăm pișcotul într-o formă de tort de 26 de cm, unsă și înfăinată și coacem în cuptorul preîncălzit la 180 de grade . 

Blatul nu trebuie să fie gros. 

Între timp ne vedem de cremă: amestecăm brânza cu lapte, zahăr, zeama de lămâie, batem frișca înmuiem gelatina în apă rece, o stoarcem bine, o încălzim, mai adăugăm unul două linguri de quark, o încorporăm în restul de brânză, completăm cu frișcă, nu înainte de a salva 3-4 linguri de frișcă. Scoatem blatul, îl lăsăm să se răcească, îl ungem cu cremă și îl lăsăm la rece 1-2 ore să se întărească. Decorăm cu fructe , acoperind crema . Pregătim gelatina de fructe din cele două pachete conform indicațiilor. O întindem peste fructe și lăsăm din nou să se intărească la rece. Îndepărtăm apoi cu grijă inelul de tort, ungem marginile laterale  cu frișcă, lipim pișcoturile, fixam cu o pandlică ! Gata!

       

                     

                       D

Tartă cu sparanghel, spanac și somon afumat

                                     

  

O tartă e ceva grozav când astepți musafiri. Nu degeaba francezii sunt mari admiratori, și oriunde te duci în orice colț de țară vei gasi o "boulangerie" care să îți ofere tarte dulci sau sărate. O tartă, conform definitiei , are la bază un aluat fraged, care nu e nici sarat nici dulce, deci complet neutru ca gust. Și poate apoi fi folosit pentru tarte dulci ca tarte aux pommes, sau sărate ca tarte aux fromage . 

În cazul nostru, aluatul e pe bază de brânză, iar combinatia dintre sparanghel și somon afumat dă o notă de rafinament...Am însotit tarta de un vin rose de Corsica. Nici el nu ne-a dezamăgit !

Am a hizitionat o forma de tarta cu fundul detașabil . E grozav ! 

Pentru o formă de tartă de 26 de cm 

Aluatul :  

200 g de brânză de vacă gen Quark 

100 g de unt

220 de g de faină 

Pentru umplutură: 

200 g de sparanghel verde

300 g de sparanghel alb

500 g de spanac proaspăt 

Un cățel de usturoi

Sare

Zahăr

Piper 

10 g de unt 

200 g de somon afumat in felie mai groasă 

200 g de smântână 

3 ouă 

2 linguri de creme fraiche 

Deși intenționam să am tarta pentru cină , am început cu aluatul de dimineață . Am amestecat brânza, făina și untul intr-un aluat omogen pe care l-am băgat în frigider acoperit de folie penteu câteva ore. 

Am curățat sparanghelul alb destul de generos. Am tăiat capetele celui verde. Am pus la fiert o oală cu apă cu sare si zahăr în care apoi am lăsat sparanghelul alb să dea câteva clocote. L-am prefiert să zicem, pentru că el necesită ceva mai mult timp decât cel verde pentru a fi pătruns. 

Am călit intr-o cratiță spanacul in unt adăugând și usturoiul tocat plus sare și piper. 

Am curățat somonul de piele. 

Am întins aluatul luat din firgider rotund cât să depășească marginile formei, l-am băgat în cuptor pentru 5 minute . Am decorat tarta cu ingredientele descrise, alternând spaganghelul alb cu cel verde crud, spanac și bucățele de somon. 

Am bătut 3 oua intregi cu 200 ml de smântână dulce si două linguri bune de creme fraiche ( adica o smântână acrisoară groasă) si am băgat la cuptor pentru 20-25 de minute la 180 de grade. 

E gata când amestecul de smântână s-a închegat și avem o crustă aurie. 

Nu uscați tarta prea tare ! 

Cu vinul rose, un deliciu ! 

Sparanghel cu pește și cartofi natur

                                             

Despre " Spranghel și cum îl gătesc eu" ati aflat în postarea aceasta : 

http://gusulita.blogspot.de/2012/05/despre-sparanghel-si-cum-il-gatesc-eu.html

Susțin și azi, dragi prieteni, dacă sparanghelul e de calitate bună se topește în gură, are o aromă subtilă și nu are nevoie de nimic, decât de un pic de unt,  pentru a fi perfect ! 

Dar asta nu ne împiedică să il insotim de o felie de carne ușor trecută prin mirodenii și pusă pe grătar, sau de un pește, ca în cazul nostru. 

Nu prea îmi arde să gătesc atunci când sunt singură acasă, cu atât mai mare plăcere imi face să o fac pentru familie sau pentru prieteni. Așa s-a făcut să primesc vizita, dinpăcate scurtă a prietenilor mei Mioara și Nuțu si asta a fost o bună ocazie să imi revin din toropeală si să gatim impreună acest fel : 

Sparanghel cu pește și cartofi natur. 

1 kg de sparanghel

500 g de cartofi 

3 fileuri de pește á 200 de g ( somon de Alaska ) 

50  g de unt 

3-4 linguri de pesmet 

O lingură de pătrunjel verde tocat 

Sare

Piper 

50 de g de unt cu ierburi aromate 

O linguriță de zahăr 

Am curățat sparanghelul foarte darnic. De aceea e bine sa fie mai grosuț. Am încalzit într-o caserolă doi litri de apă cu sare și o linguriță de zahăr si am fiert sparanghelul pentru 20 de minute. Cam în acelasi timp am curățat cartofii si i-am fiert de asemenea în apă cu sare. 

Peștele l-am sărat un pic, l-am pipărat și l-am plasat pe hârtie de copt pe tava de cuptor. Am incălzit cuptorul la 180 de grade. 

Am pregătit următoarea : 

Untul topit inițial la foc blând l-am amestecat cu pesmet cât cuprinde pentru o pastă mai vâscoasă, am adăugat un pic de sare și pătrunjelul tocat și cu pasta aceasta am uns peștele destul de gros. L-am prăjit în cuptor cât să fie crocantă combinația de mai sus. Deci 15-20 de minute. Dacă peștele e mai gros e de recomandat să îl prajiți în tigaie pe o parte și cealaltă 1-2 minute și apoi sa îl ungeți și să dați drumul la grill , temperatură maximă, în cuptor pentru câteva minute. 

Toate aceste bunătăți, căci și cartofii au fost buni la gust le-am plasat pe farfurie am adăugat putin unt cu ierburi și le-am udat cu Mustoasă de Maderat din crama de lângă Arad a lui Balla Geza ! 

                                              

 

Rulade din carne de vită

                           

Acest fel de mâncare,  ce poate fi considerat mâncarea de duminică în gospodăriile nemțești, a fost prima dată atestat documentar în 1740 la Amsterdam unde apare într-o carte de bucate intitulată " Le cuisinier gascon" . Avem de fapt de a face cu o felie de carne de vită, din pulpa de sus de obicei, taiată subțire, unsă cu muștar, umplută cu șuncă și castraveți acri de regulă, uneori și cu morcov, rulată strâns, friptă în grăsime și apoi innăbușită în zeamă de carne . Iată , în câteva cuvinte , descrierea rețetei. Rezultatul este peste așteptări. O carne moale, intr-un sos aromat...foarte bun ! 

Garnitura constä de cele mai multe ori din purée de cartofi, sau cartofi fierti, varză roșie sau găluște de cartofi. 

Haideți să vedem cum am procedat eu. 

Pentru patru porții am avut nevoie de : 

Patru felii de carne de vită taiate subțire

4 lingurițe de muștar

4 felii subțiri de suncă afumată gen șuncă de Parma 

4 castraveciori acri tăiați baghete subțiri

Sare, piper, boia

Scobitori pentru prins

1,5 l de zeamă de carne sau de zarzavat sau chiar apă 

Am bătut un pic carnea, am sărat-o, piperat-o, presărat-o cu un pic de boia. Am uns fiecare felie cu câte o linguriță de muștar de calitate . Eu am avut muștar de Dijon. 

Am plasat pe fiecare felie câte o felie de șuncă. Am tăiat acastaveții pe lungime în felii sau baghete subțiri, i-am repartizat pe fiecare felie, am rulat totul strâns și am prins aceste rulade cu câte o scobitoare. 

Am încins într-o cratiță un pic de ulei și le-am prăjit pe toate părțile pănă au avut o crustă maronie, fără să le ard. Am turnat zeama de carne ( pe care am preparat-o dintr-un cub de concentrat bio sau organic, cum vreți să îi ziceți. Puteți însă folosi și zeamă de zarzavat preparată de voi sau apă. Am acoperit ruladele mele și le-am fiert înnabușit cam o oră. La sfârșit am îngoșat sosul cu o linguriță de amidon dizolvat în 1-2 linguri de apă. Am mai dat câteva clocote. 

Sosul este foarte aromat de la gustul de carne combinat cu cel de muștar, afumătură și acreala castraveților. Și eu am fost surprinsă ! 

Minunată mâncare de duminică ! 

Merge și cu orez sau bulgur. Și mai ales, cu un pahar de vin roșu uiat mai mult timp în pivniță ... 

Cotlet de miel cu o crustă de ierburi aromate

                              

Vă propun o alternativă la clasica friptură de miel. Aveți nevoie de o bucată de cotlet, cu coaste cu tot , pentru că e mai arătos, pe care să o preparați înainte, sau să rugați măcelarul să o facă , îndepărtând pielea, grăsimea, și eliberând coastele.

Pentru 6 persoane am avut :

Un cotlet mărișor de 1,5 kg
Pentru marinat : 

O lingură de muștar

4 linguri de ulei de măsline

Sare

Piper

Un cățel de usturoi

2 linguri de ulei pentru prăjit 

Pentru crustă : 

60 g de unt

60 g de pesmet 

2 linguri de parmesan

O lingură de pătunjel verde tocat

O lingură de ace mărunțite de rozmarin

O lingură de cimbru proaspăt mărunțit 

Sare 

Piper 

Sărăm și piperăm carnea spălată și zvântată . O ungem cu un amestec de ulei de măsline, muștar și usturoi pisat. Punem carnea la marinat la rece.

                                 

Din 60 g de unt moale, pesmet, parmezan ras  și ierburi tocate facem o pastă pe care o păstram la rece până la întrebuințare. 

Cotletul marinat îl prajim pe toate părțile în ulei. 

       

                             

    

Īl plasăm pe gratarul cuptorului și reglăm temperatura la 100 grade Celisus. Lăsăm în aceste condiții carnea 1 oră la cuptor. O scoatem și o lăsăm să se odihnească la temperatura camerei 15 minute.  Pasul acesta e Important  el va face ca friptura să fie suculentă. 

                      

                                              

Înainte de a servi,  acoperim o latură a fripturii cu amestecul pentru crustă si frigem caâteva minute ( 5-7) la 250 grade Celsius. 

                                               

  

Se potrivește  cu salată verde sau/și  salată de cartofi. 

Ruladă cu ciuperci

                                                     

  

Dragi prieteni, pentru aztăzi, după o destul de lungă pauză, o ruladă cu ciuperci. Puteți folosi ce ciuperci doriți, foarte bune sunt cele champignon, mici , crocante și brune. 

Aluatul este un gen de aluat de ecler , doar că ouăle se separă si se bate spuma. Combinația vă va convinge să încercați, cu siguranță! 

Am publicat de altfel cu ceva timp în urmă o ruladă de spanac cu aceelași aluat. Aveți reteta
Aici



 Pentru aluat : 

100 g de unt 

100 g de făină

500 ml de lapte cald

5 ouă mari

Sare 

Pipert

Încălzim cuptorul la 220 de grade. 

Topim untul într-o cratiță de aproximativ 3 l . Adăugăm încet făina fără să se rumenească, apoi tot câte puțin din lapte astfel încât să nu avem cocoloașe. Tragem compoziția de pe foc și când e aproape rece, adăugăm pe rând gălbenușele , sarea, piperul. Batem albușele cu un praf de sare și le încorporăm cu grijă cu mișcări de sus în jos. 

Întindem compoziția în tava de copt pe o hârtie de copt și coacem în cuptorul preîncălzit , 10 minute la 220 de grade , după care reducem la 175 de grade și mai coacem 20 de minute. 

În acest timp ne ocupăm de ciuperci. 

Pentru umplutură: 

500 g de ciuperci 

Sare 

Piper

O lingură de mărar tocat 

O lingură de pătrunjel tocat

50 g de unt

200 g de smântână groasă

O linguriță de făină

Un cățel de usturoi zdrobit

Mărunțim ciupercile cu un cuțit ascuțit, le călim în unt, adăugăm usturoiul, făina și apoi smântâna, luăm de pe foc, asezonăm cu sare, piper și frunzele de mărar și pătrunjel. 

Scoatem aluatul, îl desprindem cu grijă de pe foaia de copt, îl umplem cu pasta de ciuperci, îl rulăm cu grijă cu ajutorul unui șervet. Putem presăra niște cașcaval ras, dacă dorim. Servim imediat. 

Tort Linzer după Oma Antonie

                      

Tortul Linzer, al cärui nume se leagä de orașul Linz, situat pe malul Dunării în Austria, este la fel de consacrat ca și tortul Sacher iar rețeta lui este considerată a fi una din cele mai vechi rețete de tort atestate documentar. In anul 2005 o bibliotecară harnică a descoperit-o într-o carte de bucate scrisă în 1653 de Ana Margarita Sagramosin născută braroneasă Paradeiserin, carte în care apar patru rețete legate de numele orașului Linz, printre altele și Linzer Torte.

Un secol mai târziu, Johann Konrad Vogel a venit la Linz, s-a însurat cu văduva Katherina Kress și a dus mai departe afacerea acesteia, o cofetărie, în care s-a produs în serie  și s-a livrat chiar la clienți, pe scară largă, tortul nostru, care a ajuns să fie emblema orașului.

Un timp s-a crezut că numele vine de la un cofetar vienez, Linzer. Bârfe, dom'le, bârfe! Bârfe lansare de cei care își închipuie ca totul începe și se termină cu Viena! Nu! Orasul Linz are dreptul de a-și revendica acest tort, chiar dacă el este...să zicem așa, mai modest decât fratele Sacher.

Mâncare de miel cu măcriș și spanac á la Juliska

                                     

Din carnea de miel care nu o folosea la ciorbă sau la friptură, din coaste, pulpa de jos, cotlete, mama pregătea o gustoasă mâncare de miel în care combina măcrișul cu spanacul. Mi-am adus aminte de ea în acest an, după aproape doi ani de când nu mai pot să dau telefon și să o întreb de amănunte privind rețeta. Îi facea mereu plăcere să o întreb și imi răspundea cu drag, și uite, acum timpul acesta a trecut definitiv și imi vine foarte greu să pricep că nu se mai întoarce...

"Stii de unde am rețeta asta?" m-a întrebat mama. " De la Juliska neni, de la Târgu Mureș" și a declanșat cu această propoziție  un val de amintiri. Amintiri din  vremea când imi vizitam bunicii, pe Omi și Oti, si despre locuința lor mică  de la Târgu Mureș, pe strada Justiției, chiar  vis a vis de tribunal. Locuința în care erau  vecini cu această Juliska neni, cum îi spuneam eu, ba chiar înpărțeau un apartament în care baia și bucătăria erau la comun. Aceste imposibile și incomode situații în care erau nevoiți să trăiască oamenii din lipsă de spațiu dar si din dorința diabolică a sistemului de a-i umili și face  să se simtă prost! Trebuia să te aranjezi cumva, să nu te cerți mereu, să ai grijă ca si celălalat să poată trăi, iar în bucătăria aceea, de altfel foarte mare, după cum imi aduc aminte, mai veneam și noi, nepoții, și mai avea loc și servitoarea, cât a mai fost ea, reminescență a unor vremi mai bune...

Juliska avea, pe vremea aceea, cam 55-60 de ani, era moletă, cu se cade unei doamne, avea un păr negru grizonat și impecabil îngrijit și niște ochi gri albăstrui ca oțelul. Gătea extrem de gustos și cosea frumos; avea o bogată clientelă dintre doamnele din oraș și cred că astfel contribuia esential la veniturile familiei. Soțul ei, de altfel, Laci báci, care se amuza jucând cu mine fripta, era advocat și își pierduse o mână în război.....Imaginile care vin peste mine, în timp ce scriu, se amestecă cu susurul gazului care ardea în sobele de acolo si cu gustul inegalabil al apei minerale de Borsec, pentru că la Târgu Mureș nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să bea apă de la robinet!

Dar am derivat mult de la rețeta noastră, rețeta lui Juliska.

Pentru că nu mi-am mai adus aminte exact de rețeta inițială am improvizat un pic, spre, sper eu, binele mâncării și al vostru...Dar ideea de a combina măcrișul cu spanacul este a ei, a Juliskăi, si, cred eu, este o idee bună! Măcrisul fără spanac e prea acru, iar spanacul gol e cam fad...totul impreună cu carnea de miel și cu un pic de pastă  de roșii...mmmm, delicios !

Melci cu umplutură de alune

                         

Ai crede că e vorba, în cazul acestor melci, de un aluat crescut, un aluat cu drojdie  Nici poveste! 

Este un aluat ușor, cu brânză de vacă. Îl recomand cu mare căldură. 

Tocăniță de ficat cu verdețuri și vin rosu

                                   

Cei care mă cunosc nu se vor mira de ce vă spun eu aici: vin acasă, deschid frigiderul (deși bine ar fi sa duc prima dată gunoiul, să dau cu aspiratorul, să calc o rundă, să fug de trei ori în jurul curții si apoi...să deschid frigiderul!), mă uit prin el și imi zic: " Auleu, ficatul ăsta l-am luat sa-l mănânc cu Lizuca, acuma trebuie să fac ceva cu el că altfel il mănânca  pisica!". O tocăniță? Mare filozofie, veți spune, ori îl frigi ori tocăniță, că să te apuci acuma de alte chestii sofisticate, pateuri sau umpluturi... Dar, dacă improvizăm un pic, și dintr- o banală tocăniță de ficat  poate ieși ceva bun, bun!

Ceea ce vă sugerez este o tocăniță mai sprințară, aromată cu diferite ierburi proaspete și tăiate nu prea mărunt, și înabușită cu un pahar de vin roșu. Restul de vin a însoțit cina în forma lui inițială.

Mușchiuleț împănat cu iz de primavară

                                   

  

După cele patruzeci de zile de post înainte de paștele catolic, omul se bucură de o felie suculentă de carne, și pentru că anul acesta, din considerente diverse și nedemne de a fi amintite, nu am avut miel de Paști, m-a inspirat, spre o creație culinară, un mușchiuleț de porc. Când l-am cumpărat încă nu am stiut ce voi face cu el, dar așa, pas cu pas, a ieșit o rețetă bună cu care, zic eu, am salutat primăvara care a venit, timidă, dar a venit! 

Deci:

Un mușchiuleț cam 600 g 

50 g de slăninuță tăiată fâșii

2 căței de usturoi

Un snop de leurdă 

100 g de iaurt 

50 g de smântână de frișcă 

2 linguri de smântână groasă 

O lingură de ulei

Am curățat muschiulețul de pielițe și l-am împănat cu slăninuță și felii subțiri de usturoi. În acest scop l-am impuns cu un cuțit ascuțit și, în spațiul creat, am introdus ingredientele de care vă spuneam. L-am prăjit apoi pe toate părțile în ulei fierbinte. L-am introdus cu ulei cu tot și cu o jumătate de pahar de apă, restul de usturoi, intr-o caserolă mai mult îngustă decât lată și l-am lăsat la cuptor 25 de minute la foc mai mic, cam 120  de grade Celsius.

In acest timp am spălat leurda, am curățat-o de cozi și am plasat-o în vasul unui mixer împreună cu iaurtul și cele două feluri de smântână. Am dat viteza maximă și am mărunțit și omogenizat până a ieșit o pastă mai lichidă, spumoasă.

Am scos mușchiulețul, l-am lăsat să se odihnească 10 miunte (Important!). Astfel  își păstrează  sucul si aroma. Am tăiat felii și mi l-am servit cu sosul de mai sus. Am sărat și piperat în farfurie. Restul... decor!

Merge teribil și rece!
  

Eu sper că voi veți impărți această bucurie culinară cu prietenii vostri.