Tort de zahăr ars

Cunoașteți cu toții acel desert, care se prepară ușor  şi e iubit de mic şi mare: crema  de zahăr ars. 

Am postat reţeta mai demult, deci nu e nici un secret pentru voi. Dar ieri, la sugestia Anei, şi de dragul Lizucăi, am recurs la o variantă ceva mai elaborată, și anume:  tortul de zahăr ars. 

Ei bine, m-a cucerit pe deplin. E delicios, ușor de făcut, poate fi chiar realizat în ultimul moment, când avem musafiri neașteptați. E, de altfel, o rețetă care se potrivește foarte bine Mioarei, ştiţi doar că ea este o persoană practică, iar rețetele ei trebuie să îndeplinească două condiții: să fie bune și să meargă repede. Tortul de zahăr ars răspunde ambelor cerinţe. 

Doar că...vă previn că avem nevoie de ceva ouă...

Dar, fraților! Nu tu ouă, nu tu unt, nu tu frișcă! Șiaveți pretenţii la o prăjitură bună! Nu se poate !

Dacă stăm strâmb și judecăm drept…(cum uneori spune prietena mea Mioara), poate că sunt

multe ouă în total, dar pe felie de tort...tot doar o jumătate de ou sau poate unul ajunge..

impresii din camara Arjanei 2014 /1 Pere murate

O noua retetă, in aceasta toamnă , din cămara Arjanei ! 

Pere murate

2 kilograme pere (nu prea mari)

1 kilogram zahăr

1 litru oțet

sucul de la o lămâie

10 cuișoare

2 lingurițe boabe piper negru (piperul ușor strivit) 

1 bucată ghimbir proaspăt de 2 – 3 cm, felii subțiri

2 batoane de scorțișoară

Pâine cu fulgi de ovăz

Cred că am mai amintit undeva, dragi prieteni, că unul din cadourile de care m-am bucurat cel mai mult a fost un automat de făcut pâine. Eu ştiu că mulţi dintre voi se entuziasmează la început, ca, apoi, acest obiect, care ocupă oarece spaţiu, să ajungă pe dulap, unde îl mănâncă praful.  Eu cred că acest lucru se datorează faptului că nu prea există  reţete bune pentru maşina de pâine. 

Eu am avut norocul să găsesc o carte, şi o recomand călduros acelora dintre voi care cunosc, cât de cât, limba germană. Autoarea este Mijriam Beile, iar lucrarea se numeşte "Brotbacklust ".  De când o am, pâinile mele ies perfect. Eu coc o pâine pe săptămână. Mă bucur de fiecare dată când miroase bucătăria a pâine

proaspătă. Iar copiii mei, inclusiv nepoţelul Leonard, o consumă cu poftă!  Şi una din cele mai gustoase pâini, la care, e drept, am îmbunătăţit un pic reţeta, este cea cu fulgi de ovaz. 

Iată despre ce este vorba: 

Prăjitură cu prune și aluat de foietaj

Prune și marțipan, o combinație ce merită reținută.

Rulada exceptională cu spanac

Mioarei îi revine onoarea rețetei cu numărul 300 cu această rețeta extrem de gustoasă.

Iată ce ne spune ea:

Rulada aceasta, într-o veche carte de bucătărie, se numeşte "rulada excepţională cu spanac" și, de fiecare dată când o fac, e un mare succes!

Ciocolată de casă

Există, desigur, multe feluri de ciocolată, unul mai bun decât celălalt ! Cofetarii se întrec în a crea sorturi noi, combină arome inedite, uneori chiar șocante. Pe lângă alune, migdale, stafide, fructe confiate și alte bunătați, găsim azi în rafturi ciocolată amăruie, cu chilli sau cu piper, cu flori uscate de lavandă și câte și mai câte. Am mâncat ciocolată în Elveția, la Bruxelles și la Bruges, am mâncat ciocolată proaspăt ieșită din laboratorul cofetarilor. Dar, cu toate aceste tentații, mă voi gândi mereu cu plăcere la ciocolata de casă, pentru ca ea are, pentru mine, gustul copilăriei.

Ciocolata de casă, sfarâmicioasă, învelită în celofan, şi care costa, dacă  îmi aduc bine aminte, un leu și cincizeci de bani. Multe gospodine au încercat să reproducă gustul și consistența acestui produs. L-au îmbunătățit în fel și chip, cu stafide sau cu nuci. Dar ceea ce era esențial în rețetă era laptele praf. Un anume lapte praf...sunteți fericiți dacă îl mai găsiți astăzi. 

Avem aici o rețetă a Arjanei. Eu am gustat rezultatul. Se apropie foarte mult de ciocolata

copilăriei mele! 

Vă invit să o încercați.

Prăjitură cu mere (2)

Vă spun cu toată sinceritatea: Mie nu prea îmi plac merele...

Dar această prăjitură...e delicioasă  ! 

Găluște cu prune

Eu nu cunosc pe nimeni căruia să nu îi lase gura apă la auzul acestor bucate! Găluște sau, cum se mai zice în Ardeal, gomboți cu prune. Anul trecut am postat varianta de găluște cu caise, tot aici.  Azi doresc ca, pas cu pas, în imagini, să realizăm împreună o porție de găluște cu prune. Poate că acele tinere doamne care încă nu s-au încumetat...vor prinde curaj.

Ciuperci champignon umplute

O cină sățioasă fără paste, fără carne ? Greu de imaginat, dar realizabilă cu această rețetă. Vă rog să poftiți la masă ! 

Pentru 4 persoane: 

12 ciuperci champignon mai mărișoare

Două cepe verzi

Un ardei roșu

Sare 

Piper 

Două, trei linguri de cașcaval tip Schweizer

Boia de ardei

O linguriță de pătrunjel verde tocat

O lingură de ulei de măsline

Am curățat ciupercile, i-am rupt fiecăreia codița, apoi am tocat codițele. Am curățat și spălat ceapa, am tăiat-o mărunt şiam călit-o într-o lingură de ulei de măsline. Am adăugat ardeiul mărunțit, apoi codițele de ciuperci,am călit totul la foc mic,iar când ciupercile  s-au înmuiat, am adăugat cașcavalul, dupa ce am luat tigaia de pe foc. 

Cu această combinație am umplut pălăriile de ciuperci champignon și le-am copt 25 - 30 de minute, în cuptor, la foc potrivit (170 de grade) Am servit cu salată verde . 

Caise în capot

Toată lumea cunoaşte rețeta de mere în capot. Eu am încercat să prăjesc caisele, pe care le-am învelit într-un aluat, combinația mi-a plăcut, maiales însoțită de înghețată de vanilie. Caise fierbinți, cu înghețată! Nu cred că veţi rezista tentației! Aluatul, de clătite, are, și el,o

particularitate. Este făcut cu bere! 

Gulaș unguresc la ceaun (Bográcsgulyás)

De mult mă tot pregătesc de un gulaș la ceaun,  mai precis de când am primit un ceaun teribil, care a stat mult nefolosit, până când, în această vară, fratele Gabriellei mi-a adus și un recipient din fier, de făcut foc în aer liber, realizat artizanal de tatăl lor, Feri bácsi, cum îl numim noi, meșteșugar priceput și un om tare drăguț. Am căutat rețete, am făcut o încercare, care nu a reușit așa cum aș fi vrut, că îți trebuie ceva experiență cu focul în are liber...cu înălțimea la care stă ceaunul și alte amănunte esențiale...dar tot am petrecut o după-masă plăcută cu familia și prietenii. M-am hotărât să mai încerc...să nu mă las...

Iată însă că, nu peste mult timp, am primit de la Gyuri Csavossy, pe care îl cunoasteti deja,  această formidabilă rețetă. Nu pot decât să o împart cu voi. Și de data aceasta, o recomandare de vin, un vin roșu, pe care l-am gustat și foarte apreciat și eu !

Zucchini la tavă

Iată o rețetă primită de la un vechi prieten și coleg de facultate. Mă bucur nespus că să vă ofer din cănd în cănd rețete realizate de prieteni, în vizită, să zicem așa, în bucătăria lui Gușulița. 

Ratatouille à la Sardegna

Am petrecut, la sfârşitul lui mai, o săptămână în Sardinia, cu Sina, Andrei și nepoțelul Leo! Vă puteți închipui că a fost foarte, foarte plăcut. Am locuit în estul insulei, într-o zonă destul de puțin cucerită de turism. Am avut o locuință de vacanță spațioasă şi plasată în mijlocul unei grădini cu tufe de rozmarin și lămâi.

Gardurile erau înecate înBouganvilea iar marea era la doi pași.Sardinia are un farmec sălbatic, cu stranduri întinse de nisip fin și alb, munțî înalți împăduriți și orașe părăsite. 

Aici a început Leonard să umble de-a bușilea și să se ridice în picioare. Ne-am plimbat împreună, am stat pe plajă, și îmi aduc aminte cu duioșie și mare plăcere de diminețile în care Andrei îl aducea pe băiețel la mine în cameră, ca să mai prindă și ei o oră de somn, iar noi ne jucam așa de bine împreună. Un minunat timp! 

În apropiere, într-un mic orășel, ne făceam cumpărăturile. Am cumpărat cu Sina, la magazinul local, apetisante legume, coapte la soarele sudului, din care am gătit o variantă ratatouille, pe care am numit-o, precum vedeți, ratatouille à la Sardegna! 

Paste cu șuncă și smântână

Mioara a realizat această rețetă, foarte îndrăgită de familia ei. Un fel  ușor de realizat, rapid și gustos.

500 g de paste proaspete (sau 300 g de paste uscate)
150g șuncă afumată taiată cubulețe
50g de unt + 2-3 linguri de ulei
200 g smântână (creme fraiche)
2-3 căței de usturoi
sare pentru paste
piper proaspat măcinat

Gratin de paste cu brânză şi şuncă (o cină spontană între prietene)

Eu şi Zsoka ne cunoaştem de o viaţă. Se spune aşa....de o viaţă...dar în cazul nostru este chiar adevărat. Când ne-am cunoscut, şi ne-am simpatizat spontan,  aveam amândouă 19 ani şi frecventam cursurile Facultăţii de biologie din Cluj. Zsoka a ajuns acolo din vocaţie, eu, mai mult din întâmplare. Era începutul lui octombrie, un octombrie cum des este în Cluj, rece şi ploios, iar noi aşteptam să intrăm la laboratorul de histologie. Zsoka era o fetiţă cu ochi mari şi cu două codiţe drăguţe, cu un zâmbet deschis, şi ea a fost aceea care m-a abordat. Nu ţi-e frig, m-a întrebat, în ciorapi 3/4 ?

Ba îmi era, dar nu aveam bani să îmi cumpăr ciorapi lungi, şi chiar îmi rupsesem ultima pereche...dar nu aş fi recunoscut asta pentru nimic în lume...orgolii şi ale tinereţii valuri....

Da, ne-am recunoscut imeditat ca venind din acelasi mediu, ca având parte de o educaţie asemănătoare, ca împărtăşind aceleasi preferinţe în multe domenii. Doar că Zsoka era mult mai organizată, ordonată şi instruită decât mine.

De atunci suntem prietene. A trecut viaţa peste noi, am trăit mult timp în oraşe diferite, dar ne-am văzut cât s-a putut, în concedii, în vizite reciproce.

Avem un car de amintiri comune. Iar acum trăim amândouă în München. Nu vorbim foarte des, nici nu ne întâlnim foarte des, dar atunci când suntem împreună, e la fel ca acum 43 de ani. Gândurile se reînnoadă şi, desigur,  nu ne plictisim niciodată!

Asa s-a făcut ca ieri să o invit pe Zsoka să bem o bere împreună şi să mâncăm ceva. Am propus un gratin...

Prăjitură cu lapte bătut

Reţeta aparţine Anei, care, la întoarcerea din Corsica, ne-a aşteptat cu masa pusă, şi acesta a fost desertul.

E o prăjitură foarte bună, cu gust acrişor, dat de sucul de lămâie din aluat şi de glazura de lămâie.

Dacă ó veţi  încerca, va avea apoi un loc de cinste în colecţia voastră de reţete.

Majkens tårta ( prajitură cu zmeură si bezea)

Mioara a pregătit această prăjitură delicioasă, dar, în acelaşi timp, uşoară, care se potriveşte perfect în aceste  zilele călduroase de vară.

Iată ce ne povesteşte Mioara:

Aceasta este o reţeta clasică suedeză, una din prăjiturile favorite ale suedezilor şi se pretează pentru situaţii festive. Îmi aduc perfect aminte că am mâncat-o prima dată la botezul copilului unor vecini din Lund în primii ani ai șederii noastre în Suedia. Mi-a plăcut atât de mult, încât, a doua zi, am cerut reţeta.

Sa vedem despre ce este vorba:

Curry de pui cu spanac

Precum ştiţi, dragele mele bucătărese pasionate, şi dragi prieteni,  curry este o mâncare indiană. Poate fi vegetariană, poate fi cu diferite feluri de carne, sau peşte, variază în gust şi compoziţie în funcţie de diferitele regiuni ale Indiei, dar, în general, este ceva cu sos. O mâncare săţioasă, aromată şi care se serveşte ori cu pâine indiană ori cu orez. Ea a câştigat teren şi în bucătăria tailandeză, în cea japoneză şi  în cea englezească, pentru că, probabil, le-a mai ostoit foştilor funcţionari coloniali, în lungile seri de toamnă, dorul de India!  

Există, desigur, şi între mirodenii, o combinație ce se cheamă  pulbere de curry. Ba chiar mai multe feluri de astfel de pulberi, mai aromate, mai iuţi etc.

Praful de curry, sau  ceea ce noi deseori denumim, pur şi simplu, curry, esteo invenţie a englezilor  din colonii, nu mai veche de secolul al XVIII-lea. Englezii, complet depăşiţi de multitudinea de sosuri aromante indiene, aşa-zisul Masala, au creat aceasta combinaţie de mirodenii măcinate. La bază stau kurkuma, coriandrul, piperul, chimionul negru sau Nigella, uneori se mai adaugă ghimbir, usturoi sau chilli, muscat, boia,  scorţişoară, cuişoare. Praful de curry a avut un succes foarte mare, şi azi se foloseşte în multe mâncăruri, cărora dorim să le dăm o tenta orientală. Nu şi în bucătăria tradiţională din India sau Tailanda.

Da, categoric, mâncărurile aromatizate cu praf de curry sunt un compromis între bucătăria indiană şi gustul european.

Copilul cu trei moașe sau maratonul de la Viena

A trecut ceva vreme de la acest eveniment, adica maratonul de la Viena 2014. 

A fost primul maraton la care am asistat, si trebuie sa recunosc, nici ca m-au interesat astfel de evenimente sportive pana acum. Dar Lizuca, cine altcineva, m-a implicat în viața ei sportivă care a crescut în intensitate în ultimele luni. Lizuca și-a pus în cap să fugă un maraton, după ce, anul trecut,  prin octombrie a reușit, fără prea mare antrenament, să fugă 10 km și să termine cursa în Stadionul Olimpic din München. Ce trăire! 

Și ca urmare, incurajata de succes,  s-a hotărât să se inscrie ca participanta la maratonul de la Viena în primăvara acestui an. 

Nimic nu a putut să stea în calea acestei hotărâri. Nici întinderi musculare, nici semne de efort prea mare, nici chiar o fractură ca urmare a unei căzăruri la ski. Nu și nu, fetița mea are o voință de fier. Și iată-ne deci, eu, Lizuca, și prietenele mele Gabriella și Zsoka in drum spre Viena, vineri după masă în 11 aprilie. 

Socată

Oriunde mergi, dragii mei, te intampina mirosul putrenic, usor dulceag,  al florilor de soc. 

Precum stiti din aceste flori se prepara o limonadă naturală, fără coloranti, fără conservanti doar cu zahar si lamaie, o bautura racoritoare mai demult  iubita si populara. Nu stiu daca si acum. De aceea v- o readucem in memorie si va  mai reamintim cateva preparte din flori de soc: 

De exemplu, acest  gelee foarte aromat : http://gusulita.blogspot.de/2012/06/gelee-de-soc-si-o-invitatie-la-concurs.html, 

 ceaiul din flori de soc  sau un flori de soc in aluat.