Sparanghel verde in inele de foietaj.

                                        

Dragilor, acuma aproape de sfarsitul sezonului, mai nici o lună bună, și gata cu sparanghelul proaspat, nu se mai culege, nu se mai taie. Dispare și de pe piață. S-a hotărât o zi anume ca pământul si culturile să aibă câteva luni de odihnă până la recolta viitoare. Vom mai avea  putin timp sparanghel verde si nu ne ramane decat sa asteptam cu răbdare anul viitor. Sau să facem compromisul, pe care nu vi-l recomand, de a cumpăra sparamghel importat de peste mări și țări. Nu, dragii mei, puțin, scump, dar bun și la vermea lui ! 

Această rețetă insă, oferită de Michaela, este una cu sparanghel verde, deci acele lujere care au ieșit la suprafață și au vazut soarele și au apucat  să si sintetizeze chlorofilă. Spun asta pentru acei dintre voi care ar putea crede ca sparanghelul verde si cel alb sunt două soiuri diferite. Nimic mai fals! 

Sparanghelul vede are un gust ceva mai intens, ceva mai  aromat, o textură fragedă, nu trebuie curățat, în cel mai rău caz tăiem 1-2 cm din capătul lemnos. Apoi poate fi fiert scurt, sau prăjit în tigaie, sau pus pe grătar, sau copt în cuptor, cum ne poftește inima. 

In acest caz particular combinația este genială . Sparanghel verde, un pic de bacon sau, vorbind romaneste, suncă cu slanină și fașii de aluat de foietaj sau franțuzesc. Uns cu ou pentru ștaif, pac la cuptor, gata! 

Dar hai să o luăm pe îndelete, eu vă reproduc doar ce mi-a spus Michaela, cum a făcut ea. 

Penru 4 persoane:

2 legături de sparanghel verde proaspăt

Un pachet de 200 g de bacon tăiat feliuțe subțiri

Un ou

Un pic de lapte 

Piper

Sare  

O foaie de aluat franțuzesc dat la rece.

Încalzim cuptorul la 200 grade celsius.

Spălăm și taiem cam 1-2 cm din capetele sparanghelului. Il zvântăm bine. Tăiem aluatul crud în fasii ce aproximativ 1,5 cm lătime. Plasam fiecare fâșie de aluat pe o felie subțire de bacon. Înfășurăm in jurul firului de sparanghel fâșiile de aluat pregătite precum facem în cazul crenvurstilor în foietaj.
  

Batem oul  cu un pic de lapte, sare si piper, ungem fircare bucată. Plasăm în cuptor, pe o foaie de hârtie de copt,  timp de 20 de minute. Le scoatem când sunt rumene fără sa fie arse...

Rețetă bună și pentru cei neantrenați în ale bucătăriei. Nu aveti ce greși!  

O salată de roșii, chiar o caprese, se potrivește de minune. 

Poftă bună ! 

O cină in amintirea unui bun prieten

Nu au trecut doar două luni și  jumătate de la acea zi înnegurată și ploioasă când ne-am luat rămas bun de la Imre,  soțul dragei mele prietene Vicky. În tot acest timp m-am gândit de multe ori la felul cum a venit boala,  cu viteza si necruțarea unei avalanșe și cum au luptat cu neinchipuit curaj impotriva ei. M-am gândit la neclintitul devotament al lui Vicky, la grija continuă de a-i asigura soțului ei confort și liniște și de a păstra o normalitate a vieții de familie. De câtă demnitate și putere sufletească  au dat amândoi dovadă și ce nedreaptă și inegală a fost această luptă!  Imre a plecat dintre noi. 

Se spune să iți amintesti de ce a fost frumos.

 Nici nu se poate alfel, am fost, vai, atât de tineri  când ne-am cunoscut, copiii mei aveau vărsta nepoților mei de acum. Am invitat-o pe Vicky la mine, iar ea a venit cu soțul ei, și eu pregătisem niște minuturi, nu mai stiu exact ce, dar imi amintesc de gestul de apreciere, cu umor si discreție,  de gurmand adevărat, făcut de Imre. De atunci au fost multe seri în care ne-am adunat, prieteni, am mâncat și am baut,am dansat și am râs, și nu ne-am plictisit niciodată. Vizionări de diapozitive, discuții si excursii, muzică si chef de viață pur și simplu, toate acestea  ne-au făcut mai suportabilă existența gri si lipsită de perspectivă in epoca comunismului. 

Nu voi uita, si voi aprecia mereu, sprijinul moral al prietenului adevărat, al omului integru, al tatălui de familie, in grele momente din viața mea,  precum nu voi uita nici simpatia reală arătată copiilor mei,  și bucuria cu care îi intâlnea. 

Iar apoi, când a intervenit istoria, când drumurile noastre s-au despărțit,  când fiecare dintre noi a început o nouă viață, ne-am vizitat și reîntâlnit,  poate nu foarte des, dar cu aceași plăcere, și am realizat uneori, adevărate happeninguri  culinare. Vicky și Imi vor rămâne vestiți în cercul lor de prieteni si cunostiințe pentru festinuri gurmande, la a căror realizare, mai apoi, au participat și băieții lor. 

La ultimul la care am participat,  a gătit Szilard, fiul lor, vinurile au fost alese de fiul cel mare, Zsolt, iar eu și Mioara am fost tratate regește. 

De aceea, cred eu, nu este inoportună această aducere aminte intr-un blog culinar. Dar și pentru că, după două luni, ne-am revăzut, eu, Vicky si fiul ei Szilard, si am petrecut, impreună cu incă un preiten vechi, venit special pentru această ocazie, o seara întru aducere aminte. O seară in care am gătit, am mâncat si am baut vinuri bune și chiar daca nimeini nu a rostit aceasta cu claritate, toți am simtit-o, Imre a fost cu noi in spirit , iar noi ne-am bucurat de această prezență. La începuturile acestui blog, am creat impreună o rețetă, de păstrav pe pat de legume, am făcut fotografiile si am compus impreună textul. Si de acea  seară mi-am amintit cu nostalgie, acum. 

Ca de obicei, după bunul obicei al familiei, am vorbit despre ce vom face, am cumpărat ce aveam nevoie, am înpărțit sarcinile si totul a mers strună. 

Iată ce am gătit : Salată de sparanghel și caș proaspăt 

Piept de rață cu garnitură de cartofi dulci și sos de afine 

Inghețată de iaurt cu smochine în sos de vin Sauterne 

A fost o seară caldă și intimă . Ne-am simtit bine împreună cu totii și eu mă bucur că astfel mi s-a oferit 

ocazia de a scrie această aducere aminte....

Rețelele le voi publica separat. 

Tocană de miel în slowcooker

                       

                                                                             

                

 Mă pregătesc demult să gătesc un adevărat irish stew, o mâncare de legume și carne, tradițional de  oaie, așa cum se face în Irlanda. Mi s-a chiar întânplat să intâlnesc irlandezi pe care să îi intreb de rețeta lor, căte case atâtea tocane, ca în final, după o sumară trecere în revistă a unor rețete pe net, să mă hotărăsc să ma las propriului meu instinct culinar și să gătesc o tocăniță de miel fară prea multe fițe, dar pe care totuși să o fierb încetișor în vasul meu crockpot . Stiți deja, cunoașteți deja, oala aceasta minunată, invelită intr-un inel de rezistență electrică. Dacă apucă să se încălzeacă ceramica la temperatura dorită , fierbe încetișor fără intruziune din afară, căteva ore. Rezultatul este fantastic, zic eu. O carne aromată, fiartă in suc propriu, moale de ți se topește in gură ! 

Să vedem, deci, tocana noastră pe care am servit-o cu un puree de spanac și cu cartofi natur. 

1,5 kg de gulaș de miel , carne de pulpă 

2 morcovi

O bucată de țelină 

2 cepe mai măricele 

2-3 căței de usturoi

100 ml de zeamă de carne sau zarzavat, fie și din concentrat 

150 ml de vin roșu 

Foi de dafin ( 2-3) 

Bobițe de enibahar ( 2-3) 

Un vărf de cuțit de praf de ghimbir

O lingură de făină 

2 linguri de ulei

O linguriță de cimbru tocat 

Sare

Piper 

Am curățat și tăiat legumele, ceapa feliuțe, usturoiul felii subtiri. Am spălat și zvăntat carnea. 

Intr-o tigaie încăpătoare am încins uleiul, am adaugat ceapa și usturoiul și le-am lăsat să se înmoaie un pic, făra să se prăjească . Am pus apoi carnea și am amestecat in așa fel încât toate bucățile să primească un pic de culoare sau cel putin să se coaguleze proteinele lasuprafață, carnea, desigur stiți , se " albește" in contact cu căldura, si rămâne zemoasa în interior. 

Acest amestec l-am trecut în vasul de ceramică al crockpotului, am adăugat legumele, mirodeniile, lichidele ( respectiv zeama de carne și vinul ) si am pornit vasul întru fierbere pentru 4,5 ore la 100 grade celsius., cu capac, se întelege. Si mi-am vazut de trebă în timp ce, pe măsură ce bucătăria se umplea de un miros plăcut , din ce în ce mai plăcut....am pregătit spanacul și cartofii.

Spre sfârsit, am luat ca 50 ml de zeamă pe care am amestecat-o cu o lingură de făină și am turnat-o înapoi, ca să ingroș un pic sosul. În crockpot aproape ca nu este nevoie de lichid, prin fierberea înceată  legumele si carnea creează singure sosul...dar eu am mai adaugat totuși și vin...

Garnitura a fost un puree de spanac, pregătit cu smântănă, usturoi, nucșoară, sare si piper, din spanac congelat. Iar carofii i-am curățat, tăiat felii și fiert. Când i-am servit, am presărat un pic de pătrunjel verde și de sare. That's it ! 

Broccoli pe aburi cu sos de brânză

                                           
Pentru azi un fel simplu, care place copiilor, are puține calorii și se pregătește repede.

Rețeta prietenei mele Carmen, care a pregatit-o pentru nepoțica ei, Isabelle ! 

Dar să vedem care e avantajul folosirii acestei legume în alimentație ? 

Broccoli, recunosc, îl cunosc doar de vreo 20 de ani, în tinerețile mele nu l-am întâlnit în piețele Timișorii  deși...

Planta este cunoscută în Europa încă din Evul  mediu. Caterina de Medici a adus-o pe masa regilor Franței, de acolo a fost dusă și în Anglia îar în secolul XVIii-lea președintele american Thomas Jefferson a introdus-o în Stetele Unite ca un experiment de cultură. 

Se cultivă în Europra cu precădere în Italia, în jurul Veronei, este foarte bogată în potasiu, calciu si in flavonoide si vitamine, B2 si B6, precum și provitamina A și Vitamina C . 

S-a dovedit că dacă pregătim leguma în aburi, cum am făcut noi, toate aceste microelemente si vitamine se pastrează, prin fierbere ele trec în mare parte în apă.

Dacă comparăm broccoli cu ruda mai cunoscută, conopida, iată la ce concluzie ajungem, privind nutrienții, în câteva expmple : 

      Broccoli 100 g                                                      Conopidă 100 g 

• Vitamina C :    89,2 mg.                                             48,2 mg
• Vitamina A :   623 mg                                                    0 mg                                          
• Calciu:            47 mg                                                  22 mg
• Magneziu :     21 mg                                                   15 mg 
• Potasiu :       316 mg                                                  299 mg               
• Fier :              0, 7 mg.                                                 0,4 mg 

Sper să vă fie de folos aceste câteva informații . 

Dar să vedem rețeta noastră : 

Pentru două persoane : 

Broccoli 300 - 500 g 

 150 g de brânză de vacă cremoasă 

100 ml de smântănă lichidă 

O lingură de parmezan

Pateu felii de șuncă fiartă 

Sare 

Nucșoară 

O jumătate de lingurită de bicarbonat 

Curățăm, desfacem în rozete și spălăm broccoli. Îl plasăm pe o sită metalică pe care o punem peste un vas cu apă ce fierbe în clocote. Sărăm și presăram un pic de bicarbonat ca sa ne rămână culoarea frumoasă . 

Lăsăm cam 10 minute până leguma s-a pătruns. 

Intre timp încălzim pe foc smăntâna lichidă , adaugăm brânza și parmezanul. Putem sa mai adăugăm  un pic de praf de nucșoară și de boia iute , dacă nu mănâncă copii,și dorim ca sosul să fie mai aromat.

Servim broccoli cu sos și suncă fiartă ! 

Parfait in doua culori

                                

                                         

          

Parfait de capșune 

Un pahar de căpșune tăiate bucăți 

Un pahar de zahăr 

Un albuș 

200 ml de smântână de frișcă

Parfait  de cacao 

Trei ouă 

Cinci  linguri de zahăr 

200 ml de smântână 

Două lingurițe de cacao 

Batem căpșunele cu zahărul, spumă, până își triplează volumul. Adăugăm smântâna. Căptușim o formă de chec cu o folie alimentară, turnăm compoziția și o plasăm în congelator. 

Între timp pregătim cea de a doua compoziție, cea cu cacao. Amestecăm gălbenușurile cu trei linguri zahăr până se albesc . Adăugăm și cacaua. Batem albușurile spumă , de asemenea și frișca in care am adăugat restul de zahăr. Amestecăm totul și turnăm peste crema de căpșune . Lăsăm să înghețe totul peste noapte. 

O minunată combinație ! Fructele proaspete armonizează cu spuma de cacao ! 

                                     

Tiramisu cu căpșune

                 

Hai, cu mic, cu mare, sa gustați o rețetă de sezon ! 

Dacă luăm mot á mot traducerea numelui acestui dulce, inițial cu cafea și cacao, dar neapărat cu smântâna grasă care se cheamă mascarpone, atunci sigur dispozitia noastră va fi trasă în sus de la prima linguriță. Mioara ne oferă varianta cu căpșune, mai ușoară, mai răcoritoare, mai de vară ! 

Ingrediente:

Pentru 8 -  10 persoane ( o tava de aproximativ 25 x 40 cm)

400 - 500 g de piscoturi 

4 ouă

300 ml de sirop de căpșune

500g mascarpone + 250g ricota ( sau o brânză de vacă tip quark) 

200g zahar

1 pachet de zahar vanilat

50 ml  de limoncello

500g căpșune 

Se bat galbenusurile cu zaharul, cu zaharul vanilat si cu limoncello pana zaharul se topeste complet. Se adauga apoi si mascarpone si ricotta și se amestecă pană  se obtine o pasta omogena. Se bat albusurile spuma si se agauga la restul compoziției. 

Capsunile se taie felii subtiri, rondele sau pe lungime.

Se unge fundul formei cu un strat de cremă. 

Piscoturile se scufundă  in siropul de capsuni cu destulă rapiditate căci nu trebuie sa se inmoaie prea tare de la inceput. Se aranjeaza un strat de piscoturi, un strat de cremă si un strat de felii de capsuni.

Se repeta operatia o data sau de doua ori, in functie de marimea piscoturilor si de marimea formei. Putem obtine doua sau trei straturi de piscoturi. Se termina cu un strat de crema si se orneaza cu felii de căpșune . Eu am adaugat si kiwi, pentru culoare, dar nu e obligatoriu...

Tiramsu-ul trebuie pregatit cu cel putin 6 ore inainte de servire. 

Pickles de țelină verde ( Gordon Ramsey )

    

                                   

Precum vedeți, am făcut o pasiune pentru bucătăria lui Gordon Ransey. Mi se pare într-adevăr foarte gustoasă, fără excese într-o singură direcție, cu preparate ușos de realizat în bucătăria proprie. Imi plac mai ales acele înregistrări unde il văd gătind cu copiii lui și unde " tigrul" din bucătăria de restaurant se arată complet înblânzit. Imi place că le arată copiilor cum să gătească, a și declarat, de altfel, ca toți copii lui au avut voie să îl asiste in bucătărie de la cinci ani. 

Si iată acum un alt produs propus de el, ca și garnitură la carne : 

Pickles de țelină verde. 

O murătură de tip englezesc, cu zeama dulce acrișoară și o grămadă de mirodenii. 

Pentru două borcănele avem nevoie de : 

4 tulpini de țelină pe care o tăiem felii oblice

200 ml apă

200 g de zahăr 

100 ml de oțet 

O lingurița de boabe de piper

O linguriță de boabe de muștar 

O linguriță de semințe de fenicol

2-3 cuișoare 

2-3 boabe de piment 

Punem la fiert apa cu zahăr, când s-a topit zahărul adăugăm mirodeniile, apoi oțetul și lăsăm totul pe foc, să dea câteva clocote. Pregătim două borcane de 150 ml, le spălăm și uscăm, spalăm și tăiem țelina verde felii oblice, introducem feliile de țelină în borcane, turnăm peste zeama fierbinte. Închidem și păstrăm la rece. 

Nu pentru mult timp, însă, ca este o murătură foarte gustoasă și inedită ! 

Pui pané după Gordon Ramsey

                                   

                         

Pulpe si piept de pui într-o crustă crocantă ! Dar ceea ce m-a atras la această rețetă a lui Gordon Ramsey a fost o panadă realizată din lapte acru, ca apoi să trecem bucățile de pui în făină și sa le prăjim crocant. 

Foarte bun! 

Iată cum am procedat: 

Pulpe și piept de la un pui, sau sepatat vreo 6 pulpe de jos. 

150 ml de lapte acru

O linguriță de boia

100 g de făină 

Sare

Piper

O lingurița de usturoi pisat 

Ulei pentru fript 

Am avut pulpele si pieptul unui pui nu prea mic. Le-am tăiat în bucăți potrivite, la pulpele de sus am scos osul. Am sărat și pipărat bucățile, le-am pus într-un vas mai adânc și am turnat peste ele laptele acru. Am amestecat bine. In alt vas am pregătit făina, asezonată cu sare, piper, boia si usturoi. Am trecut carnea și prin acest amestec. Am feipt apoi bucătile până s-au rumenit bine în ulei încins. 

Este o alternativă gustoasă la puiul clasic pané. 

                                    Incercați si nu veți regreta ! 

Eu prefer o garniturä de puré de cartofi și salată verde! 

Ce mancare perfectă , pentru mici și mari, la prânzul de de duminică ! 

Spumă de mere ( după Sanda Marin )

                                                  

Eu pledez pentru reînvigorarea si scoaterea din uitare a rețetelor clasice. Cartea Sandei Marin este un nesecat izvor de inspirație . Multe rețete de legume, sulfeuri, sosuri, budinci și alte deserturi, de mult uitate. Cine mai sta să facă așa ceva când întinde mâna și ia produse, gustoase majoritatea, din rafturile supermarketurilor. De altfel,cred că si gustul nostru s-a schimbat. Ne-am obișnuit cu aditivi, arome sintetice și tot ce ne oferă cu generozitate industria alimentară !  De aceea ma surprinde simplitatea, sinceritatea si prospețimea produselor naturale, cât mai putin procesate. Dealtfelacestaeste și secretul mariilor bucătari. Produse locale, proaspete, fără prefabricate !  Dacă gătesc eu ceva, și de multe ori fără efort prea mare, stiu exact ce am pus înăuntru. Fără stabilizatori, emulgatori etc. 

Iată de ce am hotărât să vă prezint această spumă de mere. Fără produse animale, dacă nu luăm în considerare gelatina, care,  de altfel,  poate fi înlocuită și cu agar-agar. Un desert ușor și răcoritor ! 

Iepuraș din aluat

                                           

Fantezia bunicilor nu cunoaște limită când e vorba să facă bucurie nepoțeilor lor ! Eu nu sunt ceea ce se cheamă o persoană cu abilități artistice, dar mă strădui să caut în imensitatea
 Internetului, de fiecare dată când e vero ocazie, fie onomastică , fie Craciun sau Paști ceva care ar putea să ii placă lui Leonard, nepoțelul meu. Și in curând, când și Senta va fi destul de mare , vor fi două perechi de ochișori pentru care va merita să fac un efort de imaginație sau de cercetate digitală . 

Aluatul e simplu, un cozonac cu nu prea multe ouă , care poate fi de fapt format și ca învârtită și ca orice vă trece prin cap, ca să îl coaceți apoi la 180 de grade. 

Eu am pus în funcțiune automatul de pâine cu care mă ajut de minune ! 

Am avut nevoie de: 

460 g de făină 

2 ouă 

200 ml de lapte călduț 

O linguriță cu vârf de drojdie uscată 

60 g de unt topit 

50 g de zahăr 

Sare 

Un gălbenuș si ceva lapte pentru uns

Două stafide de decor 

 Ordinea de în care se pun ingredientele e foarte împortantă. Cele lichde prima dată, deci laptele călduț, untul topit și răcit la temperatura ambiantă, zahărul, ouăle pe care și pe ele le aducem prima dată la temperatura camerei, apoi făina sarea și la sfârșit drojdiea. Este esențial, in cazul folosirii mașinii de pâine, ca drojdia să nu intre în contact direct cu lichidele. 

Dacă faceti un aluat cu mâna, procedați ca la toate aluaturile crescute. Amestecați drojdia cu un pic de zahăr și un pic de lapte și lasați-o să lucreze un pic, sa ia viață, într-un loc cald, după care o turnați într-o adâncitură din mivila cu făină, amestecați, adăugati zahărul, ouăle și untul, sarați un pic, și frământați un aluat potrivit , nu prea moale dar nici tare, pe care îl lăsați să crească până își dublează volumul, într-un locșor cald și ferit de curent. Îl mai frământați odată. 

Aluatul gata făcut îl impărțiți în atâtea parți câte aveți nevoie pentru iepurașul nostru. Îl construiți în tava de copt, pentru ochi folosiți două stafide .  îl mai lăsați 20 de minute să crească, îl ungeți cu un gălbenuș amestecat cu un pic de lapte și îl coaceți în cuptor pentru 30-35 de minute până e rumen ! 

Veți face bucurie celor mici, cei mari se vor amuza și ei și cozonacul de numai bun cu cacaoa sau lapticul  de dimineață . 

Pulpă de miel după Gordon Ramsey

                                    

Dacă urmăriți diferitele canale cu emisiuni culinare, numele lui Gordon Ramsey, un celebru gastronom din Londra nu vă este necunoscut. Si pe youtube se gasesc nenumărate inregistrări, mie imi plac rețetele lui, și omul mi-a devenit și mai simpatic de când, recent , am aflat, că în restaurantele lui copii mamancă pe gratis. Un gest remarcabil, dragii mei, dar nu neașteptat pentru un tată de familie cu patru copii. 

Azi vă propun așadar o rețeta de friptură de miel după Gordon Ramsey.  

Avem nevoie de o pulpă superioară de miel de 1,5 kg

Doi morcovi

O bucată de țelină 

O ceapă 

2-3 căței de usturoi

O bucată de câțiva cm de praz 

Un amestec de mirodenii compus din 

Boi

Curry

Sare

Piper 

Cumin 

Scorțișoara 

Câteva batoane de scorțișoară 

Câteva crenguțe de rozmarin 

Ulei de măsline

Iar pentru sos : 

O limetă 

O lingură muștar 

2 linguri de ulei de măsline 

Pentru garnitură : 

1 kg de cartofi

Sare 

Cimbru uscat 

Ulei de măsline 

Am   Iestecăm mirodeniile și le turnăm intr-o formă plată în care putem apoi să umgem cu ele friptura.

Spălăm și uscăm pulpa de miel cu un șervețel. O gaurim în mai multe locuri si o inpănăm cu batoane de scorțișoară și crenguțe de cimbru. O trecem apoi prin mirodeniile măcinate . 

Curățăm zarzavaturile, le taiem mărunt, si le prăjim la foc iute în ulei de măsline. Adăugăm carnea care o prăjim de asemenea pe ambele părți. Punem totul într-tavă mai adâncă, stropim frptura cu ulei de măsline și introducem în cuptorul încins la 160 de grade pentru 90 de minute. Verificam dacă friptura e gata, o scoatem să se odihnească la cald.

                                      

 Între timp pregătim sosul din zeama de limetă, o lingură bună de mustar și ulei de măsline , 2-3 linguri. Radem și un pic de coajă de limetă . 

Cartofii îi spalăm în tăiem în sferturi cu coajă cu tot, in presărăm cu sare piper și cimbru uscat , în stropim cu ulei de măsline si îi rumenim la cuptor . 

Intru totul un deliciu, dragii mei ! 

                

                                           

    

Desert rapid cu brânză și fructe

                                     

Un desert rapid și gustos. Se poate lăsa peste noapte în frigider, este chiar recomandabil. 

Îl pregătiți rapid, e răcoros , se potrivește în după mese de vară în grădină. Chemați-vă prietenele la un mic deliciu ! 

Condiția este să găsiți într-unul din magazine, în sertarele de preparate congelate de patiserie, mini choux á la cremes cu umplutură de frișcă . 

Luați doua cutii. Așezalti gogoșelele una lângă alta într-o tavă dreptunghiulară.

Puteți, desigur, sa le si coaceți în casă, dacă doriți. 

Mai avem nevoie de : 

500 g de brânză de vacă cremă tip Quark

O cutie de 340 ml de lapte condensat 

3 linguri de zahăr praf l

Un pliculeț de zahăr vanilat 

Fructe roșii ( zmeură, mure, căpșuni) congelate sau proaspete 

Amestecăm și batem cu telul brânza cu laptele condensat, zahărul praf și cel vanilat, ungem crema peste stratul de choux á la crème , presărăm zmeură proaspătă sau congelată si dăm totul la rece.

Mai putem orna cu bucățele de fistic și frunzulițe de mentă . 

Salată suedeză de hering în saramură ( gubbröra)

                                        

Gubbröra, cum se cheamă acest aperitiv în suedeză, tradus mot á mot , ar însemna " amestecul moșului" De unde până unde...ori e vorba de un amestec cu bucâțele mărunte de pește și ouă pe care și un moș fără dinți îl poate mânca...ori e vorba de o retetă veche, a unui moș deci, un pescar bătrân ..

Nu vom elucida acestă enigmă, așa că ar fi mai bine să ne ocupăm de rețeta în sine, un fel clasic al bucătăriei suedeze. Se face în diverse ocazii, de obicei când oamenii se adună în număr mai mare, caci e o salată sătioasă, care place la mic si mare...

Baza ei o constituie heringul de atlantic  în saramură , așa zisul matjes . 

Eu am pregătit-o azi, am ramas grozav de încântată, si mă grăbesc să vă dau și vouă rețeta ! 

200 g de pește în saramură 

4 ouă 

4 linguri de majoneză 

O lingură de mărar tocat 

O lingură de smântână ( opțional ) 

O lingură de icre sau capere, cum doriți 

O lingură de ceapă albă sau verde

Pentru decor cozi de cepșoară și felii de ridichi. 

Tăiem peștele cubulețe. Fierbem ouăle așa încât galbenusul să fie mai cleios, tăiem și ouăle. Adăugăm o lingură bună de icre, sau,  in altă variantă , de capere, mărar tocat, majoneză ( se poate și din comerț, dar e mai bună proaspât facută ) și o lingura de ceapă mărunțită și de smântână. Amestecăm bine.  Lăsăm un pic în frigider să se întrepătrundă aromele. 

Modul de prezentare poate fi într-o salatieră , dar și pe felii de pâine neagră . 

Delicios aperitiv ! 

Prăjitură cu Fanta

        

     

                        

Rețeta aceasta foarte reușită îi aparține Gabrielei ! Și realizarea prajiturii, de altfel ! 

Mă bucur să spun ca grupul acelora care gătes si coc în bucătăria lui Gușuliță crește de zi cu zi ! 

Profit de ocazie să vă invit si pe voi! Aștept cu grag sugestii de rețete bune ! 

Dar acum despre prăjitura cu fanta  . 

Rar am mâncat așa o prăjitură bună . Buuună , bună ! 

Vă întrebați ce are fanta cu toată treaba asta ? Ei bine, fanta, băutura răcoritoare cu gust de portocale sau lămâie se pune în aluat. Care este rolul ei, nu stiu nici eu exact! Sigur bioxidul de carbon face ca prajitura sa fie si mai pufoasă...

În ceea ce privește crema...o bunătate cu frișcă și smântână acrișoară ! 

Pentru o tavă mare de cuptor avem nevoie de : 

Patru ouă

200 g de zahăr

Un pachet de zahăr vanilat 

O ceașcă ( 200 ml ) de ulei

O ceașcă de fanta 

Un pachețel de praf de copt 

Pentru cremă : 

Două conserve de mandarine scurse bine 

Două pahare  de frișcă ( á 200 g ) 

150 g de zahăr 

Un adjudvant pentru frișcă ( Sanhesteif) 

Două pahare de smântâna acrișoara ( á 200 g ) 

O lingură de cacao 

Batem ouăle cu zahăr și cu zahărul vanilat intr-o cremă spumoasă, adăugăm încet uleiul, apoi fanta și în final făina și praful de copt. Aluatul în turmăm în tava mare, pătrată a cuptorului, tapetată cu hârtie de copt. Coacem aproximativ 20 de minute în cuptorul încins la 200 de grade. 

Lăsăm aluatul să se răcească în formă. 

Intre timp batem frișca cu zahăr, daăugăm întăritorul, apoi cele două borcane de smântână, batem totul împreună într-o cremă groasă . 

Scurgem mandarinele de zeamă, le plasăm pe suprafața aluatului, acoperim cu cremă și presărăm cacao la suprafață . 

Prajitura e bună și zemoasă și a doua zi ! Spun asta pentru că e foarte spornică, putin probabil să îi dați de hac într-o zi ! 

Salată rusească de sfeclă

                                   

            

Un aperitiv pregătit din sfeclă , combinat inedit cu prune uscate și nuci. Este într-adevăr o retetă autentic ruseacă pe care am primit-o de la o colegă . Un fel mai neobișnuit de a găti sfecla, în afară de clasica salată cu oțet și hrean. Încercați ! 

Două până la trei sfecle fierte 

Doi căței de usturoi

50 g de nuci sfărâmate 

50 g de prune uscate 

O lingură bună de maioneză 

O lingură de iaurt 

Sare 

Dăm sfecla pe răzătoarea cu ochiuri mari. Curățăm și zdrobim usturoiul. Zdrobim miezul de nucă . Tăiem mărunt prunele uscate. Dacă sunt prea uscate le înmuiem în prealabil în 2-3 linguri de apă. Amestecăm ingredientele într-un bol, sărăm, adăugăm dupa gust un pic de zeamă de lămâie, deși nu neapărat. Adaugăm maioneza si iaurtul. 

Putem servi efectiv ca aperitiv, sau lângă friptura rece de porc sau pui. 

Fileu de pește în fulgi de ovăz, cu orez și legume

                                             

M-am inspirat, la realizarea acestei rețete, de la bucătarul secolului, cum a fost numit Eckard Witzigmann. Mulți dintre noi fac des drumul Timișoara-Munchen sau mai departe în Germania, cu mașina. Și tuturor le recomand să facă o escală de o oră la locația Hangar 7 , din apropierea aeroportului din Saltzburg und se practică o gastronomie de inaltă calitate. Restaurantul de acolo este patronat de Eckard Wizigmann. Recunosc, prețurile sunt usturătoare, dar exista oferta de bussines lunch in care, la pranz, poți savura ce seara probabil nu ți-ai putea permite. Și conceptul e simpatic: în fiecare lună meniul e propus de un bucătar celebru din lume, invitat de ei. Pe langă restaurant mai sunt și câteva bărulețe simpatice...un hangar de avioane cu o expoziție permanentă, ei bine, într-un cuvânt, un loc simpatic! 

Dar iar m-am luat cu vorba...

Descrierea unei rețete într-o revistă m-a inspirat să gătesc peștele in această formă. Cei care prăjesc  pește stiu. Dacă nu ai un strat de făină sau nu îl faci pane, e complicat , pentru că în general se sfărâmă sau se lipește de tigaie...Propunerea mea este să îl trecem prin albuș bătut ușurel cu furculița si apoi prin fulgi de ovăz. Eu însumi am rămas surprinsă de cât de gustos a fost. L-am însoțit de legume sautate în unt și de orez ! 

Pentru 4 persoane: 

• patru fileuri de pește alb, á 200 g 
• un albuș 
• două linguri de fulgi de ovăz 
• sare 
• piper 
• câteva picături de lămâie de fileu 
• oceașcă de orez 
• un dovlecel sau zuchinni
• 1-2 morcovi 
• 2 ardei roșii 
• 3 fire de ceapă verde 
• 1-2 căței de usturoi 
• o linguriță de pătrunjel verde tocat
• o lingură de unt

Am pus orezul la fiert în de trei ori atâta apă. În cazul nostru o ceașcă de orez si trei de apă rece.

Am curățat zarzavaturile, le-am taiat, ceapa felii și usturoiul restul bastonașe și le-am călit în unt. Prima dată morcovii ( căci ei au nevoie de mai mult timp) cu usturoi, apoi ceapa, iar spre sfârșit dovleceii si ardeii. Puteți pregăti legumele si în abur, à la vapeur, dacă aveți un astfel de recipient. Sau stropite cu ulei de măsline  la cuptor. 

Puteți da o notă mediteraneeană dacă adaugați un pic de busuioc sau ierburi de provence, o notă chinezească dacă folositi un pic de ghimbir, sos de soia și germeni de soja. Sau o notă tailandeză dacă adaugați un pic de curry si 100 ml de lapte de cocos. Folosiți-vă fantezia! 

Fileul ușor uscat cu un șervețel l-am sărat și piperat si l-am stropit cu un pic de zeamă de lămâie.

Am bătut un albuș cu furculița, nu foarte mult, am trecut peștele prin albuș, apoi prin fulgi de ovăz si l-am prăjit în ulei încins cam 3 minute pe o parte si încă doua pe cealaltă. Cât să fie crocant.

Am scurs orezul, l-am sărat si piperat, am mai adăugat o linguriță de unt. Puteți pune si o linguriță  de ulei de măsline, dacă vreti.

Am servit peștele cu legume și orez! Am ramas încântată de acest fel de a-l prăji. Panada e ușoară, crocantă și nu trage ulei . 

Brioșe gustoase cu puține glucide ( lowcarb muffins)

                                   

Azi avem o premieră, dragi prieteni ! O rețetă ce se adresează acelora dintre voi care pun preț pe o alimentație hipoglucidică , dintr-un motiv sau altul, si totuși nu vor să renunțe la dulce. Pentru ei Vă prezint o rețetă incercată de Lizuca !

Și aceasta e o premieră, contribuția Lizucăi, fata mea. 

Avem deci o fată modernă ce se adresează altor fete moderne și propune o rețetă modernă ! 

Ok, să lăsăm gluma și să ne apucăm de treabă. Inainte poate, incă o precizare. Îndulcitorul folosit nu este unul sintetic ci natural, care a aparut nu demult pe piață, se cheamă stevia si de fapt nu are nici o legătură cu stevia autohtonă, fiind o plantă de pe continentul sudamerican. 

Remarcabil  în rețetă mai este si că nu contine făina de grâu ci faină de migdale care are grăsimi valoroase si o gramadă de vitamine A, E, si B, mai ales vitamina B3 sau Niacin. Mai contin și potasiu, calciu si fosfor. A fost dovedit că ingerarea sistematicaă de nuci, dar mai ales migdale duce la scăderea colesterolului, are o acțiune protectivă asupra inimii, scade chiar continutul de glucide în sânge. Iată deci, numai vești bune ! 

La treabă !

Pentru 12 bucăți avem nevoie de:

• 200 g de migdale măcinate 
• patru ouă 
• 40-50 de g de Stevia 
• 75 g de unt topit 
• un praf de sare 
• 1 linguriță de praf de copt 
• 1-2 picaturi de esență de vanilie sau un pachețel de zahăr vanilat 
• câteva afine, mure , zmeură , proaspete sau congelate 

Ca de obicei la aceste brioșe, separăm componentele lichide de cele solide. Deci amestecăm într-un bol migdalele măcinate cu praful de copt și eventual zahărul vanilat și praful de stevia și un praf de sare. 

Separăm ouăle, batem albusurile spumă, incorporăm gălbenusurile și untul topit. Unim cele două componente , lichidă si solidă, amestecăm pentru omogenizare. Căptusim formele de muffin cu câte o formă de hârtie, sau le ungem bine cu ulei, împărțim ompozitia si în fiecare despărțitură plasăm 1-2 fructe după gust. Coacem la 160 de grade, aer cald, 15 minute. 

                                  

Tartă cu leurdă si roșii

                                      

  

A venit, in sfârșit, primăvara deși e incă destul de frig și eu privesc cu jind și încântare la imaginile care imi vin din Timișoara innecată în flori. Magnolii, pruni sălbatici, tufele galbene de ploaie aurie, o minune !Jinduiesc, ca în fecare primăvară, să mă duc acasă si doar punga subțire mă impiedică ...

Dar și aici, în patria mea de adoptie,  sunt deja semne de înprimăvarare, ca de exemplu apariția în raftul de la Aldi a leurdei. Planta aceasta, mie puțin cunoscută, e foarte iubită de nemti. Dacă dai o cautare, cum zicem noi acum, așa, modern si salop, găsești zeci de rețete. Supe, sosuri, tarte, salate, ce vrei!

Ciudată planta asta care, ca aspect, seamănă  la frunze  cu lăcramioara  si emite un pregnant miros de usturoi. Cred că stiți că până acum 25-30 de ani nu prea era bon ton să mănânci usturoi în Germania. Și niște chiftele mâncate de cu seară, dar al căror conținut în usturoi se făcea simțit a doua zi în răsuflare, îți aducea priviri reprobatoare și remarci usturătoare!

Lucrurile s-au schimbat de când națiunile care au venit aici să își gasească un rost, si-au adus bucătăria si gusturile, de când la tot pasul dai de o pizzerie, tratorie, de un local cu specific turcesc, libanez, sudanez sau te miri ce; acum e chiar modern, bon ton, chic să mănânci sâmbătă seara la un local italienesc. Povesteși, mirosind luni pregnant a usturoi 
cum ai mâncat la Giovanni, italianul din cartier, ale cărui antipasti te fac să visezi la concediu în Toscana...Mai mult, guru gastronomic al bavarezilor, Alfons Schubeck, nu are aproape nici o rețetă fără combinatia trăsnită de usturoi cu ghimbir sau vanilie! 

Deci usturoi până nu demult, nu, dar leurdă, da, tradiție veche, din popor!  Paradoxuri...

Eh, dar ne-am cam îndepărtat de subiect, veți zice!

Oricum, pentru că, deci, am văzut leurdă la Aldi, si pentru că, pe facebook, Alfons Schubeck a postat prima rețetă cu iarba asta, am cumpărat și eu un snop, bio, se înțelege, fără să mă gândesc prea mult ce voi face cu el. Ar fi putut fi o supică, ce seamănă cu cea de-a noastră de măcriș  (dar nu e așa bună)... 

Dar fiindcă mă gândesc la voi, prietenii mei, si pentru că supa de leurdă o postasem deja(aveți aici rețeta ) ... am făcut o tartă ! 

Pentru aluat : 

• 150 g de făină 
• 75 g de unt 
• 40 g de parmezan ras 

Pentru umplutură:  

• 250 g de brânză cremă de vaci tip Qark 
• 150 g de smântână 
• patru ouă
• sare
• piper nucșoară ( cu măsură ! ) 
• o ceapă potrivit de mare 
• o bucată de 3-4 cm de praz ( partea albă) 
• un snop de leurdă 
• două roșii
• o lingură de unt sau două linguri de ulei de măsline (depinde cum stați cu colesterolul )

 

Voi cei ce aveți arsuri de la ceapă , nu strâmbați din nas! Luati colebil  sau înlocuiți ceapa cu dovlecel sau ciuperci!

Frământați repejor un aluat din făină, unt și parmezan.  E bine ca untul să fie rece. Tăiați-l bucătele și frecați-l între degete cu faina, până se face un amestec nisipos, adaugati parmezanul, dacă e nevoie un pic de apă rece, si legați un aluat care îl plasați apoi să se odihnească, în frigider. 

Căliți într-o tigaie, în unt sau ulei, precum am vorbit, ceapa curătată și taiată peștișori și bucata de praz si ea taiată felii subțiri.

Amestecați într-un bol adânc ouăle cu smântâna si brânza, asezonați cu sare , piper si un pic de mucșoară. 

Încălziți cuptorul la 180 de grade. 

Spălati leurda, tăiați coditele, marunțiti dar nu prea tare, frunzele. Spălati si taiati roșiile in felii circulare ( pentru aspect).

Soateți aluatul din frigider, tapetați o formă de tartă (eu mi-am cumpărat două cu fundul detașabil de care sunt foarte mulțumită). Înțepați aluatul în câteva locuri cu o furculiță, introduceți în cuptor si precoaceți cam 10-12 minute. Scoateți tarta, presarati  ceapa si prazul calite.

Turnati amestecul de ouă, smântână și brânză, adaugați leurda taiată marunt si feliile de roșii. Reduceti temperatura la 175 de grade si coaceți tarta 45 de minute până se rumenește frumos !