Tort de alune fără cremă, dar cu glazură de ciocolată

                          

O nebunie tortul acesta, pe care, de altfel, puteți să il coaceți și într-o formă dreptunghiulară  și să îl tăiați cubulețe. 

Dar, cred că într-o formă rotundă, de tort,  e mai de efect. 

Rețeta e una clasică, din caietul de rețete al bunicii. Bunică, generic, căci nu e vorba de bunica mea ci a colegului meu, Jens. El a și preparat tortul la o zi de naștere. A reușit perfect, așa că m-am încumetat să îl reproduc. Zemos, sățios, buuun , ce mai ! Nu îi lipsește nimic. Un perfect tort de Crăciun !  Să nu vă speriați de cantitatea mare de ouă. Ouăle sunt sănătoase, precum au redecoperit de curând cercetătorii nutirționiști. Precum untul, au avut o scurtă perioadă de dizgrație până să se redecopere că nu crec colestrolul și au o serie de nutrienți sănătoasi. Nici nu se poate altfel când te gândești că dintr-un ou iese o găină, nu ? 
Avem relativ puțină făină și o cantitate remarcabilă de alune cu acizi grași valoroși. 
Dar pe lângă aceste avantaje, e pur și simplu un foarte bun. 

Iată : Pentru  12 felii avem nevoie de : 

100 g de unt 

300 g de zahăr 

10 ouă 

375 de alune măcinate 

Două batoane de glazură de ciocolată sau ciocolată de menaj 

Topim untul într-un vas, la foc blând. Separăm ouăle. Vom folosi atât albușurile cât și gălbenușele. Lăsăm să se răcorească untul topit și adăugăm gălbenușele unul câte unul, apoi zahărul, mestecând mereu. În final adăugăm alunele măcinate . Batem spuma tare. Stiți trucul, spuma trebuie să își păstreze forma și dacă răsutrnăm vasul în care am bătut-o. Această spumă o adăugăm cu grijă , fără să se sfaărâme în crema de gălbenușuri. Obținem un aluat spumos care pe care îl turmăm într-o formă de tort detașabilă de 26 de cm,  unsă și înfăinată  în prealabil. Coacem la 175 grade timp de 80-90 de minute . Acoperim eventual cu alufolie spre sfârsit, ca să nu se ardă tortul nostru.  Socatem din cuptor, lăsăm să se răcească, desprindem marginea formei. Topim glaazura de ciocolata și o distribuim uniform cu o pensulă . 

Minunat tort ! Enjoy ! 

Massaman Curry

Această rețetă este o specialitate thailandeză, mai precis din sudul Thailandei, căci așa zisul "Massaman curry"  este o pastă  picantă  dar nu foarte iute,  al cărei nume  se poate traduce prin curry-ul crediciosului  musulman , căci sudul Thailandei este locuit cu precădere de o populatie musulmană, în cazul în care în magazinele cu specialități  asiatice nu găsiți acest tip de pastă,  puteți  folosi și curry roșu  care nu e așa  iute sau 1-2 lingurițe de praf de curry.

Acum că am lamurit lucrurile, mai trebuie săvă spun că rețeta este a prietenei mele Carmen, ea a și pregătit-o pentru noi toți și a și surprins intr-o serie de imagini  digitale toate fazele de pregătire. 

Produsul finit  este o mancare sățioasă , totusi fără carne, cu puține calorii,  ( folosirea de tofu este facultativă, caci voi puteți să îl înlocuiți  cu bucățele de piept de pui) și care se seveste cu orez aromat, de tipul Iasomie sau Basmati.

Pentru 4 portii avem nevoie de :

aproximativ  o lingura pastă  de curry Massaman ( Massaman curry este foarte aromat si trebuie dozat cu grija )

o conservă de lapte de cocos
 un ardei roșu
2 -3 morcovi

o ceapă
 150g de mazăre congelată
o tulpină de țelinătr
250 g  de germeni de soja
200g  Tofu

două linguri de ulei
   sare și piper
   o linguriță de praf de curry
  sos de soja
250g   orez tip Basmati sau Iasomie

Curățăm și tăiem bastonașe legumele.

Tăiem tofu cubulețe, il anestecăm cu sosul de soja si presărăm praf de curry apoi il marinăm  la rece.  Călim ceapa, fără să se coloreze, în ulei, adăugăm pe rând morcovii, țelina, ardeiul apoi mazărea și pasta de curry. În cazul în care nu găsim acest tip special de curry putem folosi curry roșu. 

Legumele trebuie să rămână crocante. Adăugăm cubulețele de tofu, laptele de cocos.

Mai dăm câteva clocote după care dregem cu sare și piper. Pregatim orezul, il fierbem in apa in proportie 1/2 adica o parte orez doua  parti apa, il săram după gust. 

Servim massaman curry cu orez fiert. Aș mai dori să adaog  că aveti libertatea de a folosi și alte legume, conopidă  sau broccoli sau orice altceva mai exotic,ce vă ispiră . De asemenea,  cum am mai amintit, puteti inlocui tofu cu bucatele de piept pui.

Si iată , am realizat , precum v-am promis, impreună, step by step,   un fel de mancare original și sățios  ! 

Dovleac la cuptor ( aperitiv)

Daca ne gandim la dovleac la cuptor, ne gandim la ceva dulce, nu ? Felii de dovleac, zahar pudra, la cuptor , gata desertul. bun in lungi dupa mese si seri de iarna..
de data asta va ofer o reteta rapida, ca aperitiv. 
Pe mine m-a cucerit ! 
Sa vedem...

O jumatate de dovleac, sau mai bine zis cam 500 de grame. 

50 g de parmezan
sare 
seminte de fenicol sau de chimion macinate 
o lingura de ulei de masline 
Curatam si taiem bucatele de 1 cm dovleacul. daca aveti dovleac tip Hokkaido , nu e necesar sa il curatati de coaja.
Plasam bucatelele pe o tava de copt, presaram sare, chimion sau alte mirodenii, stropim cu ulei de masline si mai presaram parmezan in feliute subtiri. 
Dam la cuptorul pe care l-am preincalzit la 175 de grade. In cel mlt 15 minute e gata ! 
Un aperitv inedit, potrivit cu anotimpul, usor de realizat, de efect si delicios ! 
Mai aveti intrebari, doamnelor si domnilor ? 
Va doresc pofta buna ! 

Cremeș ( sau cremsnit sau crempită)

 Foaie verde de răchită, ce mi-e dor de o crempită ! 

                                        

Crempită se zice in Banat la această prăjitură, denumirea neaoșă sub care o cunosc toți bănățenii, și așa ii zicea și tușa Mioarei, vine de la ungurescul Krémpité . Dar se mai chemă și cremes, tot din ungurește sau cremșnit , denumire sub care găsit-o în Sanda Marin.  Aceasta din urmă vine de la Kremschnitt, o specialitate a cofetăriei și patiseriei austriece. Cum o fi , cum n-o fi, că se cheamă așa sau altfel, e o prăjitură bună și apreciată de mic si mare !  Amuzant este că nu s-a găsit o traducere onorabilă. Dar mai bine să ne concentrăm asupra esențialului. Ce ascunde denumitrea ? Nici mai mult nici mai puțin decât că e vorba despre niște foi , in acest caz din aluat franțuzesc, pe care le ungem cu o cremă, în cazul nostru de vanilie. Dar toate aceste pite-uri sau schnitt-uri pot sa fie cu mere, cu nuci, sau cu te miri ce.

Dacă ne uitam la rețeta clasică, de cremșnit ,  3/4 din ea este descrierea felului cum facem un aluat franțuzesc. Mare lucru mare, să stiți. Dovadă de iscusință și experiență să iți iasă aluatul ăsta așa să se desfacă în mii de foi, crocant,  ușor, topindu-se  in gură. In bucătaria clasică românească se folosea osânza în pregătirea lui . Și acum, oare ? 

Noroc cu industria alimentară și cu dezvoltarea ei. Dacă  vreți să săriți de faza impachetăm, băgam la frigider, intindem, împachetăm, băgăm la figider etc.. folosiți aluatul foietaj gata preparat și care se găsește pe rafturile frigorifice ale orcărul supermarket. 

Sau folosiți aluatul rapid al lui Oma, prezentat in rețeta de ștrudel cu mere. Îl aveți Aici

Întindem o astfel de foaie pe o tavă de copt unsă si înfăinată.  Eu am avut o tavă mai mică cu dimensiuni de 30/20 . Daca aveti o tava mai mare , mariti cantitatile la cremă, să fie destul de înaltă. Folosiți un litru de lapte, șase ouă și trei linguri de faină . La dimnesiunea mea de tavă , am intins un pic foaia de aluat, am desprins-o de pe hârtie, am întepat-o în tavă din loc în loc, cu o fruculiță,  să nu o las să crească necontrolat. Astfel am copt ambele foi. 

În timp ce se răceau,  am pregătit crema. Am frecat patru gălbenușe cu patru linguri de zahăr până și-au dublat volumul și crema a inceput să facă bășicuțe. Am adăugat frecând cu spor și două linguri de făină albă și fină.  Am pus laptele pe foc cu un baton de  vanilie pe care inițial l-am golit de conținut , si miezul tot în lapte l-am pus .  Nu aveti vanillie, folosiți zahăr vanilat. In timp ce se încălzea laptele fără să se prindă , am bătut iute spuma și am adăugat și aici o lingură de zahăr. Am luat din laptele cald câteva  linguri  pentru crema  de ouă , ca să o diluăm putin și să fie si ea călduță, după care am turnat-o pe aceasta in lapte și am amestecat fară încetare, pe foc,  să se ingroașe. Acesta e un punct sensibil, căci dacă se prinde crema de fundul oalei  și deci se afumă, trebuie să o aruncați și să o luați de la capăt. In ultimă fază amestecați spuma cu crema fierbinte, apoi răciți. 

Sa nu vă vină in minte,  dragi prieteni,  să faceți crema din budincă . N-are nici un haz. 

Una din foi o plasăm pe un șervet și o tăiem cu grija și mai ales cu un cuțit cu lama subțire și ascuțită in părtate de 10/10 cm. 

Cealaltă foaie , pe care putem să o lăsam chiar în tavă, o ungem cu crema răcită și bineintărită și cu aromă de vanilie naturală . Plasăm cu grijă pătratele de aluat  și dăm la rece căteva ore. Astfel vom putea tăia in final si foaia de jos  fără probleme . 

Da, o prăjitură fină și pănă la urmă nici chiar așa de grea cum s-ar crede ! 

Vă doresc succes și laudele prietenilor ! 

aici

Nutella Brownies ( din trei ingrediente )

                                         

   

Să ne închipuim următorul scenariu, dragii mei:     

Avem in dulap, sau în frigider, un borcan cu Nutella. L-am cumpărat într-un moment de slabiciune, sau de tristețe sau de poftă...acum vrem să scapam de el pentru că reprezintă o continuă tentație. Nu ajunge să spunem: piei Satană! Nu piere! Stă acolo ca o stâncă și, când ne e lumea mai dragă, seara la televizor sau poate noaptea...între doua vise, face bling în capul nostru: o linguriță mică, mică ...și lumea e roz. E roz pâna dimineața când ne punem pe cântar, vă asigur! 

Deci, gata, vrem să scapam de tentație și nu suntem genul care pur și simplu aruncă mâncare! Atunci, vă intreb, de ce să nu facem fericiți colegii, sau prietenii copiilor, sau prietenele noastre cu ceva dulce folosind eficient crema noastră de alune?


E un trend, un curent culinaro-monden, faci mâncare repede cu tot aruncat intr-o oală, faci prăjitură din două cuie etc, etc.

Nu neg că această rețetă  face parte din acest curent, nu neapărat susținut sau apreciat de mine. Ca multe lucruri,  în lumea modernă populată de variante umane ale lui Speedy Gonzales, care  nu au timp pentru nimic, el vine din America.

Dar din când în când, vezi situația descrisă mai sus, putem să procedăm și așa, repede și necomplicat nu inseamnă neapărat prost. Si, de altfel, ne ținem în pas cu moda. Purtăm  blugi rupți și adidași la after 60, trimitem mesaje pe WhatsApp, consultăm cu precădere net-ul și nu carțile de bucate, ne place de Tudor Chirilă...

Ce să mai o tot lungim și să ne tot justificăm, adevărul gol goluț este: am văzut rețeta pe Youtube  și mi-a stârnit curiozitatea. 

Și, recunosc, în acest nobil scop, am cumpărat special Nutella. Nu, la mine în frigider nu se ascunde așa ceva din întâmplare...eu sunt, ceea ce se cheamă, un dulcecolic ( derivat de la alcoolic ) uscat. Trebuie să indepărtez fără milă tentațiile din casa mea, altfel mă paște recidiva. 

Deci:

Încălzim cuptorul la 170 de grade. In general, eu, când vreau să coc ceva, încep prin a porni cuptorul. Până sunt gata, e și el gata încălzit. 
200 g ( cam un pahar și 1/4 ) de Nutella 
Două ouă intregi 
100 g de făină ( cam 1/2 de pahar ) 
O tavă nu prea mare. 
Dacă e mare tava, dublăm cantitățile. 

Batem ouăle, adăugăm crema de alune, apoi făina. Amestecăm vârtos, turnăm intr-o formă 20/20 sau așa ceva, unsă și înfăinată. Dăm la cuptor, la 170 de grade, cam 15 minute. Dacă apăsăm aluatul trebuie să opună rezistență și să aibă o crustă ceva mai deschisă la culoare. Ideal e să rămână un pic cremos în interior. 

Scotem, răsturnăm, tăiem pătrățele și servim la cafea. Sau la cacao, sau la ceai, sau la ce vrem! 
Prăjitura aceasta simplă nu e prea dulce, are un discret gust de alune, se face in trei timpi și două mișcări și ne scapă de tentațiile inutile din frigider! Ce vreți mai mult !?

Sărățele ca la Oma !

                                 

Iată o rețetă simplă dar bună din care putem vrăji în doi timpi și trei mișcări niște super ronțăituri. Durează cât ne-am duce la stația de benzină sau la supermarket să cumpărăm din alea gata făcute care sigur au vre-un aditiv să le țină proaspete ! 

Rețeta e de la Oma, soacra prietenei mele Geta, Geta le-a preparat sper deliciul nostru al tuturora ! 

Avem nevoie de : 

250 g de telemea

250 g de făină 

250 g de unt sau margarină 

Un ou

Sare nu e nevoie decât să presărăm deasupra, dacă vrem . 

Le putem unge cu un albuș, să fie lucioase, și putem presăra chimion sau cașcaval. 

Frământăm aluuatul, dacă e prea moale mai adăugăm un pic de făină, il adunăm în formă de minge, și il lăsăm la rece jumătate de oră. 

Preștăm suprafața de lucru cu faină, intindem aluatul intr-o foaie de cam 1 cm grosime. Îl tăiem și formăm după gust. Cerculețe, bastonașe covrigei, și îl ungem cu un albuș de ou. Preșarăm sare, chimion sau cașcaval. Coacem la foc iute, 200 grade, cam 15-20 de minute până se rumenesc. 

Poftă bună cu o bere ! 

Supă cremă de topinambur sau napi de pământ

         

                                            

Această legumă, denumită popular nap de pământ, este înrudită cu ...floarea soarelui ! Se cheamă latinește Helianthus tuberosus și până nu demult a fost folosită in hrana animalelor, mai ales a porcilor.

Până când, francezii, cine alții, să declare sus și tare că are un gust fin și rafinat, iar cercetătorii să găseseasca întuberculii de toipnambur o cantitatemare de inulină, foarte benefică ! 

Napii de pamânt au jumătate din caloriile cartofului, vitamine și săruri din belșug, și, datorită inulinei, un polizaharid, pot fi folosiți și în alimentatia persoanelor cu diabet. 

Fie supe, salate sau garnituri, multe se pot realiza din acești tuberculi. Planta e originară din Mexic, adusă în Franța în secolul al XVII -lea, și se cultivă mai ales în sudul Franței și în Olanda. A fost destul de răspândită și în Germania, dar marginalizată în faport cu cartoful. În Romania s-a folosit mult în hrana animalelor. Până a fost redescoperită ! O recomand cu căldură, dacă o găsiți , nu o ocoliți . 

Pentru aztăzi,  o supă cremă, rețeta Mioarei :

                                                  

Ingrediente (pentru 4 persoane):

 * 750g de topinambur

* o ceapa nu prea mare, ceapă dulce daca se poate

* unt ( cât o nucă)

* 200 ml de smântână lichida (pentru frișcă)

* sare, piper alb și nucșoară

Eu am pus și un păstârnac.

Se curăță tuberculii de topinambur si păstârnacul și se taie bucatele. Se taie ceapa și se călește în unt la foc mic. Se pun legumele, se adaugă apă, atât cât să le acopere de apă.  Se fierb încet. Când sunt moi, destul de repede) de iau de pe foc și se fac cremă cu blenderul. Se pun din nou pe foc mic, se adaugă smântâna, sarea, piperul și nucșoara (neapărat!). Se dau o data in în clocot și, eventual, se mai adaugă puțină apă dacă crema e prea groasă.

Supa se servește cu crochete de pâine.

Legenda Castanelor (Alto Adige Südtirol Tirolul de sud) si cum facemcastane coapte perfecte la cuptor

                                 

 

Intr-o excursie recenta in acest minunat colț de lume, Tirolul de Sud,  am avut ocazia să aflu multe lucruri noi, despre regiune, despre oameni, despre locuri. Am avut ca ghid o doamnă născută acolo, Helena Graf, care ne-a condus cu mare drag pe poteci ce duceau prin paduri și pajiști, dealuri și văi, mereu în față stancile masivului Gassler, albele stanci ale Dolomiților. Ne-am întâlnit mereu cu arbori de castan, batrâni și tineri, care acum iși lasă fructele să cadă pe pământ, hrana si deliciul oamenilor de aici. Țaranii culeg castanele, le prelucrează in foarte multe feluri, iar acum, in octombrie, până la inceputul lui noiembrie, sărbătoresc sărbătoarea castanelor, in foarte multe localități ale văii Isarico. Eisacktal spun tirolezii. 

Intentionez să vă povestesc mai mult despre aceasta excursie,  pentru azi, doar,  o mică istorioară despre castane. 

Se spune că demult , demult,  când oamenii erau mai evlaviosi si mai cuminți, Satana se plictisea în iad. Oamenii nu păcătuiau, nu ajungeau în iad, iar el stătea acolo singur singurel...

Ce fac oamenii aștia, s-a intrebat Satana, aruncând o ochiadă pe Pamânt. Ah, stau la gura focului și mănâncă fericiți castane, caci pe vremea aceea castanele nu aveau învelișiul lor țepos ! 

Ia să schimbăm chestia asta, a zis Satana , si a facut ca fructele miinunate ale arborelui să primeasca un învelis țepos, greu de desfăcut. Castanele cădeau pe jos dar invelișul era greu de desfăcut, oamenii le călcau, nu reușeau decât foarte greu să le desfacă și blestemau de mama focului. Cum blestemau, cum ajungeau direct in iad, spre deliciul Satanei. 

Cum, s-a întrebat Dumnezeu, Domul Nostru, ceva nu e in regulă ! Nu mai am clienți ! Toți blestemă, toți ajung în iad ! Și a schimbat, spre binele tuturor,  lucrurile ! A lăsat invelisul țepos sa nu îl supere prea tare pe Necuratul, dar a hotărât ca atunci când castanele cad pe pământ, coaja țepoasă să crape iar oamenii să le culeaga cu ușurință ! 

Sper că v-a plăcut povestioara mea. 

Acum să vedem cum pregătim castane coapte. Caci tuturor ne plac, nu-i așa ? Și necazul e ca nu nereușesc ca cele ale vanzătorilor ambulanți, făcute la foc deschis. 

Am eu o rețetă pentru voi, și o reușită, negreșit ! 

Încălziți cuptorul la 220 cu plita innăuntru . Crestați castanele. Înmuiați-le în apă, atât cât să le acopere pentru 10 minute . Reduceți temperatura la 180 de grade. Scurgeti apa de la castane, răsturnați-le pe plita încinsă și coaceți-le 20-25 de minute, depinde de mărime .

Veți obține castanecoapte foarte aproape de perfectiune. Inveliți-le intr-un șervet, să ramână calde cât le mâncați . 

Papricaș de pui la crockpot

 Fiecare casă are rețeta ei de papricaș, nume care, poate,  este străin în sudul și estul țării , dar foarte cunoscut în Banat și Ardeal. Numele vine de la paprică, adică boia, care dă culoarea si aroma. Papricaș, nelipsit din meniul de sărbătoare al șvabilor din Banat, cu 1-2 pui grăsuți tăiați duminica când vin goștii, pui  de la care se folosesc copanele și pieptul. Mai puțin spatele și gâtul  care intră la supă ...

Dar desigur asta era valabil acum 50 de ani când mai erau în Banat șvabi și în curtile lor găini și pui. Nu inseamnă că  bănățenii nu mai fac papricaș, si nici nu înseamnă că prin curțile satelor din jurul orașului meu de baștină n-or mai fi pui de găină ...atâta doar că eu nu prea mai stiu..Iar când mă apucă cheful imi iau niște pulpe de pui din vitrina frigorifică de la Aldi..

Am mai prezentat rețeta mea de papricaș cu găluște de făină. Noutatea de azi constă în folosirea vasului crockpot. 

Marele avantaj al acestui fel de a găti la temperatură joasă, în vas de ceramică la  o temperatură constantă,fie 90 fie 100 de grade celsius  constă în faptul că,  pe lângă păstrarea nealterată a nutrienților,  gustul mâncării e mai bun.  . E greu să vă explic. Dar trebuie să mă credeți pe cuvânt : Mâncarea în crockpot e pur și simplu bună ! 

Am folosit 6 pulpe intregi proaspete ale unor pui crescuți fericiți și natural, dacă ar fi să credem eticheta din supermarket.

O ceapă măricică ( 150 g)

Un ardei roșu 

Un ardei galben

O roșie 

100 ml de apă +două lingurițe 

200 ml de smântână de frișcă 

1/2 linguriță de cimbru uscat 

O lunguriță de pătrunjel verde tocat 

O linguriță de boia dulce 

O lingură de ulei. 

Sare după gust

O linguriță,două de făină  

O lingură de smântână groasă 

Pregătim legumele , le curățam, le spălăm și le taiem mărunt. Le plasăm în vasul de ceramică ( în cazul meu ) al crock-potului. 

Pulpele le spălăm, le taiem in două ( pulpa d sus si de jos) le zvântăm cu un șervet de hârtie și le prajim ușor pe o parte și cealaltă intr-o tigaie cu ulei încins. Le scoatem apoi și le plasăm peste legume în crockpot. Turmăm cam 100 ml de apă, nu prea mult,  căci si legumele fierte astfel lasă apă. 

Pornim vasul la temperatura ridicată, adică 100 de grade Celsius,  pentru 2,5 ore. 

Cănd s-a terminat programul,  scoatem carnea, adaugăm mirodeniile și sarea. Amestecăm boiaua cu făina și cu un pic de apă, cât sa iasă o pastă, o adăugam la sos. Omogenizăm totul bine cu un blender, si mai dăm un clocot, două.la sfârșit turnăm smântâna dulce în sos, dregem încăodată cu sare, plasăm carnea și adăugăm o lingură de smântână groasă acrișoară. Amestecăm dar Nu mai fierbem, căci riscăm să se precipite sosul. 

Servim cu paste, găluște sau cartofi fierți în coajă. 

Friptură de porc á la Schubeck

                                                

De când pe " Paprika Tv" apar emisiuni cu acest cunoscut bucătar Bavarez , nu mai  este necesar să vă spun nimic în plus. Poate doar că dacă treceți prin Muünchen merită să dați o raită prin Orleansplatz, unde puteți vizita magazinul de mirodenii sau de ceai sau de ciocolată al cunoscutului bucătar. Precum puteti să si vă opriți la un aperitiv, să savurati o cină ( cu rezervare) in unul dintre localurile lui, depinde cât vă permite buzunarul. 

Eu admir foarte mult energia și munca oamenilor de mare succes ! Pentru că în spatele acestui succes e multă muncă si multă perseverență și ambitie. Pe lângă talent ! 

Ai câteodată impresia că se află in mai multe locuri in același timp. Schubeck gătește pentru echipa de footbal Bayern München, supravegheză cu grijă si atenție un lanț  de magazine și localuri în mijlocul orașului, scrie cărți de bucate, da interviuri, apare in emisiuni nenumărate la televizor, este oriunde și peste tot. Viața lui este munca. In puținele clipe de odihnă se relaxează la Starnberger See sau petrece puținul timp liber cu copii lui. 

Nu am fost niciodată dezamăgită de vreo rețetă de-a lui, toate mi-au iesit perfect.

De data aceasta o friptură zemoasă cu crustă ! 

Am avut o bucată de pulpă de porc cu șoric de 1,4 kg

Am mai avut nevoie de : 

O bucată de țelină 

Un morcov 

O ceapă

Un cațel de usturoi 

O bucată de coajă de lămâie 

O linguriță de măghiran uscat 

250 ml de vin rosu 

2 linguri de pastă de roșii 

2 lingurițe de zahăr praf 

O linguriță de ulei 

400 ml de supă clară de legume 

Sare 

Piper 

Un vârf de cuțit de chimion măcinat 

Pentru garnitură : 

O ceașcă de orez 

200 g de hribi 

O lingură de unt 

Sare

Piper 

Am spălat pulpa de porc și am pregătit un vas mare cu apă clocotită în care am intrdus-o și am lăsat-o timp de 15 min, fără să fie pe foc. 

Intre timp am curățat zarzavatul, l-am tăiat felii și l-am călit usor în ulei. In alt vas am caramelizat zahărul praf, fără să fie prea inchis la cuoare, am adăugat pasta de roșii, am stins cu vin și am dat in clocot până am obținut o consistență cremoasă . 

Am stins legumele cu supa de zarzavat ( se poate și din concentrat ) și am amestecat legumele si sosul de rosii cu vin într-un vas încăpător care poate fi bagat la cuptor. 

Am scos carnea, am uscat-o cu un șervet și am crestat șoricul longitudinal si transversal în formă de cubulețe. In aceste crestături am presărat sare și măghiran măcinat. 

Am plasat carnea peste legume și am dat totul la cuptor pentru aproximativ două ore, la 160 de grade pe șina din mijloc a cuptorului. 

Când friptura a fost pătrunsă, am ridicat temperatura la 220 de grade și am prajit-o la suprafață pentru câteva minute. Trebuie supravegheat să nu se ardă . 

                               

 

Am strecurat legumele, am mai dat în clocot sosul să îl ingroș un pic. Putem adăuga și o linguriță de amidon dizolvat in apă rece. Îl asezonăm cu sare, piper, chimion , adaugam usturoiul și coaja de lămâie si lăsăm să se pătrundă aromele. Inainte de a-l servi, scoatem cățelul de usturoi și lămâia. 

Ciupercile le-am curățat fără a le spăla, le-am tăiat în lamele subțiri și le-am sotat în unt. 

Am adăugat un pic de sare și piper. 

Orezul l-am fiert în apă si l-am sărat ulterior. Proporția ideală este de o cană orez și trei căni apă. Când a scăzut toată apa e gata și orezul. Rămâne întreg, nu e lipicios sau apos. 

E o minunată friptură, nu pregetați să o încercati, dragi prieteni ! 

Ciorbă de cartofi cu carne de porc

                                        

Nu știu voi cum  sunteți, mie imi plac cartofii. Toți cartofii și în orice fel. Azi am ales o rețetă neaoșă, un fel des intâlnit pe mesele românilor, o ciorbă ce cartofi. 

De obicei se face cu afumătură, șuncă sau cârnați,  sau măcar un pic de slăninuță. Si se pretează toamna și iarna, păi da, veți zice, după recolta de cartofi...dintre ierburi, cel mai bine se i se potrivește tarhonul. Dar și mărarul sau leușteanul...

Eu am ales a face o ciorbă cu carne de porc, cam 300 g de ceafă de porc, (tot așa de bine merge  și o bucată de pulpă.) Si am ales ca verdeață a da aromă leușteanul. 

Am servit-o cu smântână și pâine integrală . 

Pentru patru persoane : 

500 g de cartofi 

300 g de carne de porc 

Un morcov

O bucățică de țelină 

O ceapă 

Un ardei 

O roșie 

O lingură de leuștean tocat 

Sare 

Smântână după gust 

Două linguri de oțet de vin 

Am spălat carnea, am tăiat-o bucățele de 1 cm si am pus-o la fiert in 1,5 l de apă. Am curățat zarzavatul. Am cojit cartofii i-am tăiat bucățele. Am spumat zeama de carne, am adăugat ceapa, morcovul și bucata de țelină. Când zarzavaturile s-au fiert pe jumătate am adăugat cartofii, apoi ardeul tăiat mărunt și roșia. Am lăsat cam jumătate oră , am verificat să fie fiarta carnea precum și cartofii . Am scos zarzavaturile, am acrit ciorba cu oțet și am presărat leușteanul tocat. Am acoperit cu un capac și am lăsat să se intrepăturndă aromele. 

Am servit supa fierbinte, cu smântână ! 

Tartă cu brânză de capră

                                     

Dati-mi voie, o nouă rețetă, gustoasă și foarte reușită, ieșită din bucătăria lui Gușuliță, realizată fiind de Michaela și Stefan. Sau parcă numai de Stefan ? 

Oricum ar fi , vă recomand cu mare căldură să o încercați ! 

Iată : 

Pentru aluat : 

125 g de făină

Un praf de sare

60 ml de ulei de măsline 

4 linguri de apă de la gheață 

Pentru umplutură : 

3 cepe de tip arpagic 

Un cățel de usturoi

O linguriță de cibru proaspăt tocat 

O linguriță de rozmarin proaspăt tocat 

125 g de brânză de capră

100 g de ricotta 

15 măsline fără sâmburi 

Sare 

Piper

60 ml de smântână 

Un ou 

Formăm o moviliță din făina cu sare, formam in mijloc o adâncitură în care turnăm uleiul de măsline, frământăm un aluat din afară spre înăuntru, adăugând și apa. Îl învelim în folie și îl lăsăm să se odihnească la frigider 40 de minute. Intre timp curățăm și mărunțim ceapa și usturioul, pregătim mirodeniiel, brănza și măslinele. 

Călim în ulei timp de cinci minute ceapa și usturoiul fără să le ardem. Le amestecăm cu brânza de capră, ricotta, cimbru , rozmarinul și măslinele. Dregem cu sare ßi piper. 

Întindem aluatul rotund cât să intreacă o formă rotundă de 24 de cm, îl plasăm în formă de tartä unsä . Ridicäm aluatul pe margine 2 cm. Umplem cu amestecul de brânză ßi mäsline. 

Batem oul cu smântâna ßi turnăm amestecul peste brânză. 

Coacem in cuptorul preincälzit la 180 de grade timp de 50-60 de minute. 

Tarta se poate servi fierbinte cäldua sau rece ! 

Rulouri de zucchini

                                        

Iată un fel inedit, vegetarian, fără prea multe calorii. Sunt conviinsă că rețeta Arjanei va fi pe placul vostru. 

2 bucăți zucchini sau dovlecei 

sare

piper

1 cană sos de roșii

250 grame ricotta sau urdă 

1 ou

50 grame cașcaval ras,

1 cățel usturoi

50 grame mozzarella

1 lingură busuioc tocat

Se taie dovleceii pe lungime, cât mai subțire, preferabil cu o răzătoare de castraveți sau un peeler. Se sărează și piperează, apoi se prăjesc intr-o tigaie fără ulei sau se pun pe gratar timp de 2 – 3 minute, atât cât să piardă din apă. Se pun feliile între șervețele, pentru a fi cât mai uscate . 

Se amestecă  brânza ricotta cu ou și cașcaval  ras, se adaugă usturoiul zdrobit, busuiocul, sarea  și piperul. Se unge un strat din amestec pe fiecare felie de dovlecel și se rulează.

Sosul de roșii se face din bulion cu un strop de ulei de măsline, usturoi zdrobit, busuioc, sare, piper,  un strop de zahăr. Se amestecă sucul de roșii cu celelalte îngrediente si se lasă pe foc, cîteva clocote să se combine aromele.

Într-un vas termorezistent, se pun 2 – 3 linguri sos de roșii, se așează rulourile de zucchini, se stropesc cu restul de sos și se presară  cu mozzarella rasă. Se coc 20 minute la 180 grade (nu mai mult, că lasă prea mult lichid).

Vișinată

Mioara a preparat vișinată : 

Pentru aproximativ 2 l de vișinată:

2 kg de vișine

1 kg de zahar

2 plicuri de zahar vanilat sau un baton de vanilie 

750 ml de vodcă de 40°

Se amesteca vișinele cu zahărul și zahărul vanilat și se lasă câteva zile, max o săptămână, în funcție de temperatură. În timpul ăsta se scutura bine borcanul sau se mesteca cu o lingura de lemn in fiecare zi până de topește tot zahărul și se obține un sirop. E foarte important ca fructele să nu intre în fermentație, așa că borcanul nu trebuie sa fie expus direct la soare sau căldură excesivă. Alcoolul se adaugă după ce zahărul s-a topit și are rolul de a opri fermentația. Eu pun vodcă de calitate și nu pun alcool dublu rafinat de 90° așa cum e in rețeta tradițională. Cantitatea de alcool o putem varia in funcție de tăria  a pe care dorim s-o obținem. Vișinata se strecoară după încă câteva săptămâni; e cu atât mai bună cu cât avem răbdare să așteptăm mai mult . E perfect a fi băută  la Crăciunul care urmează verii in care am făcut vișinata 

Strudel cu mere după rețeta lui Oma

A

De fapt , dragi prieteni, am rețeta, precum și pozele, de la o nouă colaboratoare ( vreau să sper ) . De la prietena mea Geta, din Timișoara. 

Multe seri am petrecut impreună, cu ea și soțul ei Ionică. Cu Ionică am fost chiar colegă de clasă. Multe seri, spun...și am primit din partea lor sprijinul și caldura de care aveam nevoie în ani grei ai existenței mele. 

Am convingerea că prieteniile tinereții, intemeiate pe simpatie, pe vederi comune și nu pe interese nu le poate desface timpul. Sunt conviinsă că, dacă ne-am întâlni acum, când suntem fericiți bunici,  am lua-o de la capăt unde am rămas acum poate ... 30 de ani...

Dar nu mă lăsați sa mă leagăn pe valuri de nostalgie și aducere aminte ! Facebook este pentru noi un portal unde ne mai întâlnim virtual, stim unii de alții, ne felicităm de Paști si de Crăciun sau de zilele onomastice si ne mândrim cu nepoțeii ! 

Tot aici admir mâinile harnice ale lui Ionică si ale Getei care și-au transformat grădina intr-un mic rai. Flori, fructe , roșii și ardei, ceapă si usturoi...

M-a fermecat fotografia unui coș cu mere si chemarea la un strudel . Hai, zicea Geta, care aveți o rețetă ? 

Până la urmă prietena mea a apelat la rețeta soacrei, mama lui Ionică, pe care o numesc cu drag Oma și iată rezultatul : 

Se face un aluat din 2 cani faină, un ou , puțină sare, 2 linguri de ulei si apa caldută.

 Se framanta bine pană devine aluatul elastic. Se intinde cu sucitorul o foaie care se unge cu un ammestec din 150 g de unt amestecat cu o jumatate de cană de faină . 

 Se ruleaza si se taie in patru bucati 

 Fiecare bucata se intinde intr-o foaie pe masa presarată cu faină se unge cu pensula cu ulei. 

la un capăt al foii  se pune umplutura și se rulează .

Pentru umplutură curațăm un kilogram de mere, le radem cu razătoarea mare și le presărăm cu 4-5 linguri de zahăr după gust, si cu o linguriță de scorțișoară pisată. Lăsăm să lase zeamă, dupăcare le stoarcem și le punem pe aluat. Pentru umplutură putem folosi la același aluat brânză dulce sau sărată . 

Aceste roulouri obținute si mai ung la suprafață cu ulei când se pun în tavă.  Se coc 45 de minute la 180 de grade . 

Cana este de 250ml

O rețetă clasică, ușor de realizat, un aluat franțuzesc simplificat , care își face treaba bine ! 

Vă doresc succes. 

Geta, îți mulțumesc pentru rețetă și te mai aștept la întâlniri culinare în bucătăria lui Gușuliță ! 

Prăjitură cu prune și cu mac.

Se apropie toamna, după sântă Mărie, cum zic bănățenii, vara e mai blândă, serile mai reci, se coc perele, merele de toamnă și prunele. Bruma le acoperă dimnieața de o bură albicioasă și când le muști păstrează în gust răcoarea nopții. 

Numai bine să ne gândim la magiun, țuiculiță, dar și prăjituri cu prune- atâta de bune ! 

Rețeta care o prezentăm azi am găsit-o pe blogul unei harnice, tinere și inventive austriece: Backing Charlotte . Dacă citiți în germană, vă recomand cu drag blogul acestei tinere doamne, precum și pagina ei pe Instagram. 

Michaela a reprodus rețeta, a făcut fotografiile, zic eu foarte reușite, iar noi am fi bucuroase dacă v-ar inspira și pe voi. 

Iată , pentru 12 felii de segment de cerc de 26 de cm, avem nevoie de : 

Aluatul fraged de bază e compus din : 

70 g de zahăr tos 

125 g de unt rece 

Un ou

225 g de făină 

Umplutura : 

500 g de brânză de vacă 

Două ouă 

130 g de zahăr tos 

2 pachete de zahăr vanillat 

200 g de mac măcinat 

500 g de prune 

Pentru crocantul de aluat : 

125 g de făină 

70 g de zuahăr tos

100 g de unt rece 

1/2 de linguriță de scorțișoară măcinată 

Pregătim aluatul de bază frământând componentele cu oarecare repeziciune, invelim aluatul gata pregătit în folie și il lăsam la frigider pentru 30 de minute. 

În acest timp pregătim aluatul pentru crocant, pe care de asemenea îl lasam la rece. 

Umplutura constă din brânza de vacă amestecată cu zahărul vanilat, ouăle întregi, zahăr si mac. Spălăm și desâmburăm prunele. 

Pregătim cuptorul la 180 de grade. 

Intindem aluatul fraged pe o suprafață înfăinată, o plasăm într-o formă de tort unsă și înfăinată , cu diametrul de 26 de cm. Turnăm umplutura de mac, plasăm la suprafața ei prunele cu scobitura în jos si acoperim cu sfărimituri de aluat pentru crocant. Coacem la 180 de grade timp de o oră . Lăsăm să se răcească în forma de tort. Tăiem în 12 felii. 

Dacă vă avantajează , puteți folosi și o tavă dreptunghiulară de prăjitură .