Tășcuțe cu brânză dulce

                                       

                                    

Azi mi-am facut "pohta ce-am pohtit-o"!

O rețetă tradițonală, gustoasă, mai demult des întâlnită în bucătăriile românești. Tășcuțe cu brânză dulce,100% artizanale. De la aluat, la umplutură! Azi, în vremea vitezei, a semipreparatelor, de altfel din ce în ce mai reușite si mai gustoase, cine se mai apucă să facă aluat de tăiței, să îl întindă, să îl umple, să fiarbă tășcuțele, să pregătească pesmet...Da, noi, în bucătăria lui Gușuliță! Am mai pregatit cu ceva timp în urmă o rețetă cu umplutura de magiun de prune, aveți rețeta aici: https://gusulita.blogspot.de/2013/11/laste-cu-magiun-de-prune.html

Recunosc, e o rețetă care necesită ceva timp. Dar o duminică înainte de masă sau după masă e potrivită pentru așa ceva. Dar ce satisfacție! Și ce bune sunt! Și cât sunt de apreciate, și cum dispar ...

Vă încurajez să încercati. Iată rețeta pas cu pas : 

Avem nevoie de : 

300 g de făină 

Patru ouă

Sare   

250 g de brănză dulce 

3-4 linguri de zahăr 

Un zahăr vanilat 

100 g de pesmet

50 g de unt 

Smântână opțional 

Zahăr praf 

Din trei ouă, 300 g de făină și un praf de sare facem un aluat vârtos de tăiței. Dacă e necesar adaugăm un pic de apă. Cu  mare zgârcenie însă și doar dacă aluatul nu se lasă frământat. Mingea de aluat o acoperim cu o folie si o lasăm să se odihnească în frigider jumătate de oră. Apoi întindem aluatul intr-o foaie subțire. În cazul meu am folosit masina de făcut tăiței  în acest scop. Am putut astfel să întind o foaie uniformă si subțire. 

Din brănză, celălalt ou, zahăr si zahăr vanilat pregătim umplutura pe care o plasăm ln grămăjoare mici, la distanță de un cm, pe foaia de aluat,  până la jumătate , apoi acoperim cu cealaltă jumătate. Apasăm aluatul între grămăjoarele de umplutură să se lipească și tăiem cu o rolă zimțată pătrate egale. 

Pregătim o cratiță încăpătoare cu 2-3 l de apă la care am adăugat un pic de sare.  Când apa dă în clocot introducem pe rând tășcuțele, le fierbem până se ridică la suprafață. 

Prăjim pesmetul în unt topit, îl presărăm peste tășcuțe și le servim cu smântână.

Ruladă exotică de carne

                                                       

Rulada aceasta se deosebește de o banală ruladă prin aportul de legume și de diferite arome exotice care îi dau o savoare ieșită din comun. Se poate pregăti în avans, se poate combina cu o salată de cartofi sau cartofi pureé, place copiilor și satură o grămadă de lume. Este o carateristică a bucătăriei americane de a introduce  în rețetele vechiului continent arome din noul continent. Efectul e savuros!

Rețeta a fost pregătită și prezentată de prietena noastră Carmen. Ea a servit-o cu o salată bavareză de cartofi . Aveți rețeta aici:

Să ne punem deci la treabă :

Cuburi cu glazură de ciocolată și fulgi de cocos

   

                                             

   

Când am văzut ce rețetă mi-a trimis Arjana, o noua contribuție pentru blogul lui Gușuliță, m-am bucurat parcă aș fi întâlnit un prieten vechi. Pentru că o variantă a acestei prajituri o făceam eu foarte des cu ani în urmă, când copiii mei erau încă mici. A avea atunci fulgi de cocos era o treabă ! Marfă de contrabandă ! Nu mai stiu cum procuram un pachețel șî atunci mă lansam la făcut prajitura aceasta, cu miezul auriu, o glazură ciocolătoasă tare si un strat de fulgi de cocos !

Era prajitura de duminică și de ziua în care aveam pe lângă fulgi de cocos și niște unt. Imi duc aminte de ochii pofticioși ai Lizucă căci cuburile trebuie, pentru a fi savuroase, să se 

usuce vreo oră, două , dacă nu de seara până dimineața.

Dar să vedem cum facem prajitura retro care merită toți banii.

Ingrediente 

1 ou

200 grame zahăr

50 grame unt

2 linguri miere

300 grame făină

1 praf de copt

200 mililitri lapte

Glazură

200 grame zahăr

200 grame unt

4 linguri lapte

2 linguri cacao

1 lingură rom

Se freacă spumos oul cu zahăr, unt și miere. Se adaugă făina amestecată cu praful de copt și laptele. Se coace la în tava tapetată cu hârtie, aproximativ 25 – 30 minute. Se lasă blatul la răcit. Când e rece, se taie cuburi , nu prea mari, ca să se poată glazura bine. 

Se face glazura amestecând toate ingredientele, se pune pe foc. Cînd dă în clocot, se ia deoparte și se lasă să se răcească puțin, până se poate manevra.

Se înmoaie prăjiturile în glazură și se tăvălesc în cocos. Se lasă să se usuce vreo două ore. 

Impresii din cămara Arjanei 2016/5 Gogoșari in bulion cu muștar

O muratură de milioane, ne asigură Arjana ! Cu un sos inedit ! Te-ai fi asteptat să meargă gogoșarii cu muștarul ? Nu ! Si totuși ! 

Precum vedeți, am desfăcut un borcan ....

                                         

Ingrediente 

3 kilograme gogoșari

1 cană zahăr

1 cană ulei

1 cană oțet@

2 – 3 linguri bulion concentrat

2 linguri muștar

boabe de piper

sare

1 foaie dafin

Se curăță gogoșarii și se taie ca pentru salată. Se amestecă restul ingredientelor și se pun la fiert într-o cratiță încăpătoare. Cînd sucul fierbe, se adaugă gogoșarii și se fierb câteva minute. Se pune compoziția în borcane sterilizate.

Budincă bretonă sau far breton

                                      

   

Bună ziua , dragii mei, revenim după o pauză destul de îndelungată cu o rețetă delicioasă propusă de Carmen. O rețetă foarte potrivită pentru acest timp din an, simplă și rapidă  : far breton. 

În această fermecătoare regiune a Franței în nord vest,  la Atlantic,  este un desert național, pe care îl găsim, în diferitele lui forme, în orice brutărie. "Far breton aux pruneaux"  este predecesoarea lui Plumcake, budinca de nelipsit de pe masa engelzului, pe partea cealaltă a Canalului Mânecii ( să vezi și să nu crezi, multe lucruri tipic englezesti li se trag britanicilor de la celebra descălecare a lui Wiliam pe la anul 1066 si ce a mai urmat ...) 

Inițial, acestă budincă  din lapte și făină, la care mai târziu doar li s-au adăugat ouăle și untul, este atestată documentar,  în forma ei  sărată ,  încă din secolul al XVIII-lea și însoțea carnea, sau era mărunțită în supă, iar în forma ei dulce, cu zahăr și apoi cu prune uscate,  era oferită cu ocazia sărbătorilor religioase. 

Budunca a cunoscut o răspândire spectaculoasă, a devenit un fel de fel național în Bretagne, se mănâncă între feluri, după masă, înainte de brânză sau oricând aveți chef,  și iată, că azi o prezentăm în bucătaria lui Gusulița! 

Aveți nevoie de o formă teromrezistentă nu prea adâncă, de un cuptor încălzit la 230 de grade și de câteva ingrediente și realizați un desert delicios ! 

100g de făină 

o 200g De zahăr

o 6 Ouă

o 750 ml de lapte

o un pachețel de zahăr vanilat

o 200g de prune uscate

o facultativ două linguri de rom

Încălzim cuptorul la 230 de grade Celsius

 Într-o caserolă mai adâncă batem ouăle cu zahăr făină și zahăr vanilat, adăugăm apoi laptele călduț și amestecăm fără să batem spumă. 

Turmam totul într-o formă bine unsă din ceramică sau sticlă termorezistentă, presărăm prunele uscate ( pe care în prealabil le-am tăiat în două jumătăți )  și introducem budinca în cuptorul bine încins. După 10 minute reducem temperatura la 180 de grade și coacem încă 30 de minute . 

O servim  călduță !  Voila ! 

Tort aniversar pentru mici domnișori și domnișoare

                                  

   

Tortul  Michaelei pregatit de ziua fetitei ei m-a cucerit de la prima vedere. E un tort adorabil, anume facut sa placa fetițelor și băiețeilor care in fiecare pătrățică vor găsi ceva de admirat. 

Dar nu e numai arătos, e si foarte gustos, pe placul copiilor.

Pentru realizarea lui avem nevoie de ingrediente pentru un chec . Putem face un chec simplu, unul de lămâie sau unul marmorat, cum dorim. În acest ultim caz adăugăm la o parte din aluat 2-3 linguri de cacao pudră. O tavă de copt mare, două plicuri de budincă de vanilie g, 50 g de zahăr pt frișcă, 700 g de frișcă,  36 de biscuiți, 100 g de zahăr praf plus zeama de la o lămâie pentru glazură, și bineînțeles, figurine de decor, bombonele etc. 

Pregătim checul din: 

200 g de unt

200 g de zahăr

320 g de făină 

4 ouă 

Un zahăr vanilat 

3 lingurițe de praf de copt 

2 linguri de zeamă de lămâie. 

Amestecăm untul spumos, adăugăm zahărul și îl incorporă bine, apoi ouăle. Praful de copt se amestecă cu făina și zahărul vanilat si se adaugă aceasta compoziție în cea de unt, având grijă să rămână totul spumos. La sfârșit mai adăuugăm și zeama de lămâie.

Turmam totul într-o tavă de copt mare și coacem la 180 de grade 45 de minute. 

În acest timp pregătim budinca de vanilie sau alternativ de ciocolată , două porții, conform instrucțiunilor de pe ambalaj, folosind 1 liteu de lapte. O lăsăm să se răcească fără să prindă pojghiță si o intindem pe chec. Lăsăm totul în firgider până a doua zi. Biscuiții îi ungem cu o glazură de lămâie, pregătită din zahar praf si zeamă de lămâie la rece. Decorăm cu bombonele, figurine,cum dorim.

Batem frișca cu 50-80 g de zahăr, o ungem peste budincă , plasăm biscuiții si lăsăm totul la rece de dimineața până după masă. 

E un tort cu mare succes la copii ! 

Doradă cu sare la gratar

                                

In multe berării din Bavaria, la târguri și la iarmaroc, la întruniri câmpenești și alte ocazii undey lumea se plimbă, bea și mânâncă și se distrează în fel și chip, una din specialități este peștele la proțap.

Fie scrumbie, fie păstrăv...

Intr-o duminică însorită din acest fenomenal octombrie am vizitat iarmarocul din Au, lunca Isarului , care se ține de două ori pe ani, și este, de fapt,  hramul bisericii din Mariahilfsplatz în Munchen. Lume multă, gherete și mese cu te miri ce de cumpărat, în general lucruri de prin casă, oale și mături, vechituri si antichități, dulciuri artizanale. Dar și mâncăruri tradiționale, supe, plăcinte și celbrele găluște umplute cu gem și servite cu sos de vanilie, Dampfnudel.

Tot aici iși deschide în fiecare an cortul și mica grădină de bere Fischer Vroni, local bine cunoscut pentru peștele la proțap, fie aici, fie la Octoberfest. Un pește delicios !

Astfel deci, în timp ce în jurul nostru se învârtea demult uitatul Ringelspiel, copii se dădeau în carusel, lume și popor trecea în sus și în jos printre standuri și gherete, noi am savurat tacticos o scrumbie la proțap.

                                   

 

Evenimentul a lăsat urme în memoria noastră culinară, astfel încât, Mioara și Nuțu, întorcându-se în însoritul Sud, pe Coasta de Azur, au dorit să pregătească și să mănânce ceva care măcar se apropie de peștele la proțap. Așa ajungem la rețeta noastră: "Doradă în sare la grătar". Ușor de făcut, iute și necomplicat. Singura condiție : un pește proaspăt. În cazul nostru chiar proaspăt pescuit în Mediterană!

Am luat, zice Mioara, doi pești de cam 400 de grame, pe care i-am cumparat gata eviscerați, i-am acoperit bine, bine cu sare grobă, am încălzit gratarul să fie fierbinte, l-am uns cu slănină, am pus peștele, l-am fript pe fiecare parte câte 10-15 minute. Rezultatul? Impecabil.

De altfel, dorada e un pește de recomandat. Carne tare, albă foarte bună la gust, puține oase. 

In vara aceasta a mai fost o ocazie pe care o amintesc aici. O cină, cu fratele Mioarei, cu soția lui Dani și cei doi copii draguți. Tot doradă, tot la grătar, însoțită de o salată. O cină delicioasă. Nici nu putea fi altfel, pregătită de un marinar!

Vă doresc o toamnă frumoasă, amintiri plăcute din vara care a trecut și să ne revedem în curând! 

Taboulé marocan

                                    

Am gustat această rețetă în același timp sățioasă , proaspătă si răcoritoare într-o plăcută vizită la Düsseldorf la prietena mea Carmen. Ea este cea care a pregătit-o și ne-a servit-o. Iata ce spune Carmen : " am rețeta aceasta de la prietena mea din Franța, și este la origine o rețetă marocană. Taboule are multe vitamine, e un fel ușor și aromat, se poate servi la un bufet rece sau lângă carne la gratar și are mare succes la toată lumea " .

Vă invităm să incercați și voi ! 

• Couscous mediu  250g
• Zeama de la 1-2 lămâi
• 50 ml de ulei de măsline extra vergin
• 3-4 roșii mijlocii
• 2-3 fire de ceapă verde
• 1-2 linguri de pătrujel verde tăiat 
• O lingură de frunze de mentă mărunțite 
• Eventual,  un ardei roșu 

 Turmăm cam 250 ml de apă fiartă și usor sărată peste couscous.nu foarte multă apă căci avem și aportul uleiului și al zemei de lămâie si lăsăm să se pătrundă bine. Adăugăm zeama de lămâie și uleiul și aerăm compoziția cu o fruculiță. Tăiem roșiile cubulețe, ceapa în inele, și tocăm frunzele. Sărăm și mai dregem după 

Pulpă de miel la temperatură joasă sau marea crăpelniță

                                 

                         

  

Nu trebuie să vă spun, dragi prieteni , că la o cină reușită, contribuie,  pe lângă mâncarea bună, vinul si voia bună . Toate aceste elemente s-au întruit într-o duminică seara, pe terasa Mioarei, în peisajul Coastei de Azur, toamna. 

Ne-am adunat, prieteni, hotărâți să petrecem o saptamână de relexare și încăntare la invitația generoasă a Mioarei. 

Cina a înveput cu antreuri rafinate și șampanie cum se cade, se cuvine și se potrivește acestui loc, și a continuat cu o pulpă de miel friptă sau încet innăbușită la cuptor, cu garnitură de cartofi rumeniți si salată și sauté de ciuperci cu smântână. 

Pulpa de miel a stat cuminte căteva ore la rece invelită și bine frecată pentru a prelua aromele, cu ulei de măsline, sare, piper, usturoi și ierburi de regiune, adică Hêrbe de Provence.

A fost apoi plasată într-o tavă și pusă la cuptor la 150 de grade vreo 5 ore. În acest timp a mai fost, din când în când, stropită cu vin roșu, acelasi de altfel, pecare l-am băut, apoi, seara. 

Un deliciu, această friptură la care nu i-am scos sufletul la 180 de grade. 

Și dacă am fi avut mai mult timp am fi mai coborât temperatura până la 100 de grade, ca să o ridicăm doar în final, pentru crustă. 

                                                                       

                                                                                                   ..      

Dar cum a fost , a fost bine. După ce mâini pricepute au tranșat-o, da dispărut cât ai zice pește. 

Cina s-a încheiat cu un desert pe mâsură, brânză proaspătă de capră cu sos de căpșune . 

Cum vă zisei....marea crăpelniță ! 

Tort mașinuță de pompieri

                                            

Scriu cu mare drag, aducere aminte și încântare rețeta aceasta, a tortului în formă de mașinuță de pompieri, tort ce l-am realizat de curând pentru nepoțelul meu Leonard. 

Leonard a împlinit trei anișori și la vederea mașinuței dulci si roșii ochi lui s-au uiimplut de încântare! 

Oh, a exclamat el, Feuerwehrauto ! 

A suflat în lumânări iar apoi s-a apucat să îl guste, mâncând cu rapiditate farurile, semnalizatoarele din bomboane de ciocolată iar apoi ușile si geamirile mașinii care erau din biscuiți. 

Exact așa mi-am inchipuit că se va întămpla! 

Bunicile fac torturi, copii le devorează ! 

Nu vă speriați, este o rețetă ușoară, interiorul este un chec pufos cu alune , îmbracat cu o glazură de zahăr. 

M-am inspirat din colecția de rețete dr. Oetcker, pe care o recomand cititorilor si prietenilor mei cunoscător de germană. Pe lângă produsele de bună calitate firma dr. Oetcker are o colecție excelentă de rețete online. 

Avem nevoie de: 

O formă de chec 25cm / 11 cm  

Ulei, margarină sau unt pt uns forma

Un pic de făină de tapetat

Pentru chec:

100 g de alune măcinate

100 g de alune tăiate bețișoare

150 g de zahăr

200 g de unt sau margarină

Un pachet de zahăr vanilat ( eu am folosit produse de la fa. Dr. Oetcker) 

2 lingurițe rase de praf de copt 

 150 g de făină

Trei ouă 

 Un praf de sare 

Pentru decor

Biscuiți mini pentru geamuri

Drajeuri colorate de ciocolată ca faruri și semnalizatoare.

O napolitană lungă drept scară

Un pachet de glazură roșie 

Biscuiți rotunzi drept roți 

Glazură albă pentru scris. 

25 g de zahăr praf

Sucul de la o lămâie 

Fonadant de modelat pentru alte elemente decorative 

Prepararea: 

 Prajim într-o tigaie bețișoarele de migdale, lăsăm să se răcească . 

Ungem tava de chec cu materie grasă și o înfăinăm

Încălzim cuptorul la 180 de grade. 

Amestecăm cu robotul de bucătărie sau cu mâna untul până devine spumos, adăugăm zahărul și zahărul vanilat și sarea. Incorporăm pe zând ouăle, apoi alunele măcinate și cele tăiate și făina. 

Turnăm compoziția în forma de chec, lasând suficient loc să crească. 

Îl coacem la 180 de grade timp de 55 de minute apoi îl mai lăsăm să se răcească în  formă 10 minute. 

Îl răsturnam pe o scândură sau pe masă, tăiem o treime pe care o întoarcem și o plasăm în față ca și cabină . 

Din zahăr praf și lâmâie mestecAm o masă se sorop rece de zahăr pe care îl folosim drept liant de lipire atât pentru cabină cât și pentru elementele de decor. 

Imbrăcam totul în glazura roșie si decorăm .

Roțile vor fi din biscuiții rotunzi, geamurile și ușile din cei dreptunghiulari, scara din napolitane, futunul din fondant etc. Cu glazura albă sau galbena scriem cifrele 112 

Vă asigur că nu e multă muncă iar ochișorii plini de încântare al copiilor ne recompenseaza cu vârf și îndesat. 

La treabă, preiteni ! 

                                                 

Impresii din cămara Arjanei 2016/4 Pesto rosso

                                                      

 Ideal pentru a impogăți și aromatiza paste, mancăruri cu carne și legume . Un pesto artizanal fără aditivi alimentari : 

Ingrediente:

130 grame roșii uscate (nu în ulei)

3 căței de usturoi

75 grame semințe de pin

20 grame semințe de susan

2 linguri de busuioc proaspăt tocat

1 lingură de pătrunjel proaspăt tocat

130 mililitri ulei de măsline

sare

piper

3 linguri ulei de măsline pentru conservare

Se pun roșiile în apă fierbinte și se lasă 20 de minute. Se scurg și se taie mărunt. Se zdrobește usturoiul. Semințele de pin și susan se prăjesc uscat. Se amestecă semințele cu roșiile și usturoi, făcându-se un piure nu foarte fin, la care se adaugă uleiul de măsline, frunzele, sare și piper. Se depozitează în borcane, punând deasupra căte o lingură de ulei de măsline.

Impresii din bucătăria Arjanei 2016/3 Gem asortat

                                                     

A venit sezonul conservelor. Moderne sunt combinatiile de fructe cu arome ce interferă:

Iată un exemplu : gemul nostru asortat 

Ingrediente:

6 mere mari

3 piersici

250 grame caise uscate

1 ½ kilograme pere

500 mililitri suc de mere

1 lingură de ghimbir ras

500 grame zahăr

Se spală fructele, se curăță de coajă și se taie cubulețe. Se combină toate ingredientele, mai puțin perele și se pun la fiert, la foc mic, amestecând, din când în când, până amestecul devine siropos. Se adaugă și perele și se mai lasă pe foc încă jumătate de oră. Se pune gemul în borcane sterilizate. Nu trebuie răcit lent, în perne.

Impresii din cămara Arjanei 2016. /2 Chutney de mere și struguri

                                                       

 O rețetă de sezon din cămara Arjanei! 

Vă dorim succes ! 

Ingrediente:

1 kilogram de mere, curățate de cotor și coajă

300 grame struguri fără sâmburi

1 linguriță boabe de muștar

1 linguriță semințe chimion

2 lingurițe pudră de ghimbir

2 cepe tocate fin

400 mililitri oțet de mere

450 grame zahăr

1 linguriță sare

Semințele de chimion se prăjesc uscat și se zdrobesc în mojar (sau cu lingura pe o scândură de lemn). Se rumenesc și boabele de muștar și se adaugă celelalte condimente, ceapa, ghimbirul și oțetul. Se aduce totul la punctul de fierbere și se lasă pe foc cam 10 minute. Se adaugă merele tăiate cubulețe, strugurii și zahărul. Se lasă pe foc mare, amestecând din când în când, circa 20 de minute, până compoziția se îngroașă. Se pune în borcane sterilizate.

Impresii din cămara Arjanei 2016/1 Piccalilli- murături englezești

                                                     

Termenul de piccalilli respectiv Pico-Lilla apare in secolul al 18-lea in dictionarul limbii engleze și definește o variantă de pickles , murături combinate indiene. (  Hannah Glasse -"  how to make Paco-Lilla or India Pickle "  1758 ) Ca și acestea, piccalilli insoțește carnea friptă, dar și ouăle fierte sau brânzeturile. Are o consistență cremoasă, dată de un sos galben  cu muștar, mălai și tumeric, sau kukukuma .

Rețeta s-a răspândit,  devenind populară,  după publicarea în  1769, ia cărții lui Elizabeth Raffald's The Experienced English Housekeeper.  " To make Indian pickle, or Piccalillo" zice  Richard Briggs, în cartea sa apărută în 1788 The English Art of Cookery. Varianta " piccalilli" se încetățenește ceva mai târziu. 

Precum vedeți, o lungă istorie , conform Wikipaedia . 

Pancakes cu banane si semințe de in

                                                   

Aceste clătite mai groase, putin crescute, sunt un deliciu la dejun. Da, da. Ai nostri tineri nu mai prefera un dejun cu ouă, șuncă, salam și pâine, ci un pic de ceva dulce, cereale, iaurt, etc. 

Aceste plăcințele se inscriu perfect  în astfel de preferințe. Bananele ne dau potasiu și ne ridică nivelul de serotonină , deci ne vom binedispune, iar semințele de in sunt foarte sănătoase! 

Gulii umplute

                                   

Ce placere imi făcea să văd crescând în grădină plăntuțele de gulii! Deși rar aveam atâtea încât să le umplem și să ne săturăm. De cele mai multe ori ajungeau de o supă, două. Dar și dacă le cumpăram în piațâ, tot mici și rotofeie erau si proaspete de mușcai ca din măr! Greu de gâsit acum... Deși... Eu am avut norocul ăsta. Am luat vreo 12-14 bucăți, cu frunze cu tot. Si m-am pus pe treabă ...

Castraveți murați de vară ( castraveți covăsâți -kovászos uborka )

                               

Oh, da ! Vara, în fiecare bucătărie trona câte un borcan de castraveți puși la acrit , care în patru cinci  zile erau gata și înlocuiau cu success castraveții de toamnă care se terminaseră demult ! 

"Un hit în familia noastră" , spune Mioara,"  îi ador", spune Zoja, " îmi amintesc de mama" , spune colegul meu de școală, Carl. 

Într-adevăr ! Cum să ii dăm uitării ? 

Așa buni, crocanți cum sunt ! 

Și bunicului meu îi plăceau peste poate ! Iar mie, pănă și mirosul ! Mirosul de acreală combinat cu cel de mărar ! La noi se acreau castraveții mai măricei, cei pe care îi lăsasem în grădină neobservați, sub frunze. Venea bunicul meu cu ei în mână, cu un zâmbet pliin de încântare ! Uite ce buni sunt de acrit, Eli, zicea...

O fermentare lactică, nu acetică, precum, desigur, stiți. 

Iată rețeta: 

3 kg de castraveți 

Un borcan spălat, uscat 

Flori de mărar

Frunze de țelină proaspăte 

Cam 3 l de saramură: 

La 1 litru de apă rece două  linguri rase de sare fără iod

Usturoi (vreo 10 căței)
Boabe de piper
O felie de pâine, de preferință neagră
Tăiem capetele castraveților de grădină, mai măricei, și pot fi și ușor îngălbeniți, și îi crestăm un pic. Îi plasăm în borcan cu celelalte ingrediente, turnăm saramura.
Se lasă  borcanul la soare in prima zi, după care se trebuie să stea undeva la umbra, dar în loc cald Cam după 4-5 zile sunt murați.

                 M mm.        Mmm m 

Rețeta e aceeași, în linii mari, ca pentru castraveții murați puși pe iarnă, cu deosebirea că nu se pune hrean, nu se fierbe apa cu sare si se pune felia de pâine să grăbească fermentarea.

Salata de cartofi a Liei

                                   

Lia e noua noastră prietenă, prima ei rețetă pe blogul lui Gușuliță !

O salată de cartofi, un pic diferită de cea pe care propuneam cu oarecare timp în urmă. 

Pentru 5 persoane : 

• Un kilogram de cartofi 
• O ceapă mijlocie sau 3 cepe noi 
• Maioneză din două ouă 
• O linguriță de muștar 
• 200 g de iaurt 
• Sare 
• Piper 
• O priză de curry 

Se pregătește o maioneză de consistență medie, nu prea vâscoasă, cu muștar. Se adaugă  iaurtul si se omogenizează compoziția bine.Se taie ceapa felii și se pune deoparte.  Se fierb cartofii in coajă, se curăță si se lasă să se răcească parțial, se taie felii și se sărează.( Se piperează după gust) 

Într-un castron se pune un rând de cartofi sărati si piperați, un rând de ceapă și unul de maioneză. Se repetă operațiunea până la terminarea ingredinetelor. 

Cu o lingură mai mare se iau cartofii din rândul de jos și se amestecă prin mișcări circulare cu grijă, ca să nu se sfărâme cartofii. 

Salata se lasă sa se întrepătrundă cel puțin o oră înaînte de consumare.

Se pot adăuga după preferință măsline negre, cu sau fără sâmburi după gust! 

Lia vă urează poftă bună ! 

Ragù andaluz

                                           

Ragù, este , după Wikipaedia,  un sos pe bază de carne ce se servește cu paste. O rețetă italiană inspirată din bucătăria franțuzească pe care a adus-o Napoleon cu el când a cucerit Italia. 

Aveți informatiile aici : https://en.m.wikipedia.org/wiki/Rag%C3%B9

Interesant de reținut este faptul că prima rețetă notată documentar în Italia,  este cea a lui Alberto Alvisi, bucătarul cardinalului de Imola care a creat un ragù pentru mcheroni , denumirea de paste apărând mult mai târziu.

 Istorici în ale gastronomiei remarcă, de altfel, contrar așteptărilor noastre, că pastele au căpătat popularitate în toate clasele sociale doar după cel de al doilea război mondial și că , inainte, 80 % din populația rurală se hrănea mai ales cu legume, pastele fiind un lux ce nu și-l permiteau decât în zile de sărbătoare. 

Dar de ce andaluz, veți intreba ? 
Titlul rețetei se referă de fapt la regiunea în care mă aflam eu, cu un grup de prieteni și cu Arjana, când am gătit această mâncare, cu inspirația înaripată de un pahar de Martinni la ghiață. 

Dar nu numai atât ! Carnea de vită este de tăuraș  local, uleiul de măsline  spaniol, precum și vinul. Rozmarinul și lămâia cresteau în curte. Iată deci, un titlu pe deplin îndreptățit. 

Restul, inspirație pe moment , cum vă ziceam, și nevoia de a te adapta la cerințele comesenilor. 

Am inspectat frigiderul și am găsit câteva legume ce trebuiau valorificate, căci ne aflam spre sfârșitul sejourului nostru. 

 Să va spun câte ceva despre unde ne aflam exact. În Andaluzia, pe Costa del Sol.

Am locuit într-un apartament generos cu trei dormitoare, și o terasă umbroasă cu vedere la mare, într-o rezidență de vacanță cu o  o grădină plăcută și îngrijită , un bazin de innot minunat, la capătul ce vest al Esteponei, un orășel, de altfel,  sufocat de așa numitele " urbanizationes " , nu departe de ceea ce numim marginea  lumii vechi, deschiderea  spre Atlantic a Mediteranei . În anumite zile cu bună vizibilitate priveam cu încântare strâmtoarea Gibraltarului aflată la doar 65 de km.

Am savurat soarele și liniștea, am inotat mai ales în bazin, ne-am plimbat ( cel puțin eu si Arjana ) pe plajele naturale, doar parțial amenajate, seara am gătit câte ceva și am stropit mâncarea cu nu puțin vin local...

Am făcut deci, ceea ce fac oamenii la cea de a doua tinerețe după un an de muncă : savurează plăcerile comode ale vieții. 

Dar să revin ! Am inspectat  frigiderul șî am aruncat într-o oală încăpătoare următoarele ingrediente în ordinea pe care o aveți în însșiruirea de mai jos, cantități suficiente ppentru 5 persoane: 

0 lingură de ulei de măsline extra vergin

3-4 căței de ustroi

O 1/2 de ceapă albă

O 1/2 de vânătă

O 1/2 de dovlecel

3-4 ciuperci

Un ardei verde mare

2 roșii mărișoare

Un pahar de vin

500 g de carne de vită măcinată

1/2 pahar de apă

3 -4 lingurițe de pastă de roșii

Două crenguțe de rozmarin

O felie de coajă de lămâie netratată

O mână de măsline verzi umplute cu anchovies 

Un pachet de spaghetti 

Lamele de cașcaval bine maturat 

Am călit încet legumele tăiate mărunt, am adăugat carnea, vinul, apa și apoi roșiile și pasta de roșii. Am lăsat totul sa fiarbă cam o oră bună,  am sărat și piperat, iar spre sfârșit am adăugat rozmarinul și coaja de lămâie pe care le-am îndepărtat înainte de a servi. Am mestecat din timp în timp să nu se prindă. 

Am servit cu spaghetti și lamele de cașcaval.

Nu mai trebuie să va spun că sticla de vin roșu pe care am deschis-o a dispărut cât ai zice pește și că am mai fi băut una dacă am fi avut....