Una din măncărurile mele preferate, o mâncare de vară cu un puternic gust de mărar, cu o felie de ardei si o roșie rătăcite în masa albicioasă, este mâncarea de dovleac.
Imi amintește de lungile veri petrecute la bunicii mei, in gradina lor, de fapt a bunicului meu , caci el planta, semăna, plivea și o ingrijea. Grădini succesive în toate locurile pe unde au locuit, și s-au mutat cu munca. La Izvin, la Beregsău, la Becicherec. Dar parcă gradina de la Becicherec a fost cea mai grozavă. Aveam de toate în gradină, si părinții mei, ca și mătușa mea, plecau cu plasele doldora, cu portbagajul plin, iar bunica mea, pe un reșou electric, fără cuptor, si fără patru ochiuri, fierbea bulion și punea conserve...
În aceste grădini creșteau de toate, și castraveți, și roșii, și ardei, și vinete, in minunatul, grasul pământ al Banatului, udat cu sârg în fiecare seară. Nu stiu dacă mă ințelegeți, dar aș da orice să mă pot intoarce măcar pentru câteva ore în timp, să savurez cu mintea de acuma o astfel de după masă liniștită, în care bunica mea făcea lucru de mână, cățelul Piki dormea ghemuit pe canapea iar bunicul meu, cu mine, sau cu Arjana, dar de cele mai de multe ori singur căra gălețile cu apă și uda grădina. Ce plăcere era să aștepți cum infloresc cartofii, si sa scoți de la rădăcina lor cartofii noi care apoi sfâràiau în tigaie ! Si dacă se porneau dovlecii nu mai erau de oprit! Așa ca, oricâți am fi dat cadou, mâncam des dovlecei pane, musaca cu dovlecei, și da, mâncare de dovleac, acritâ cu smântână si aromatizată cu mărar. Lângă, rar ceva carne, dar destul de des crochete de cartofi.
Mmmm,ce bunătate !
Dovlecii acestia, crescuți la maturitate, să poată fi rași si prelucrati in mâncare sunt foarte rari aici, în Germania. Or fi, prin grădinile oamenilor, dar eu rar i-am văzut, la piață și
nicidecum în rafurile vreunui supermarket. Astfel,incât, mare mi-a fost bucuria cănd a sunat vecinul meu cu un astfel de dovleac în brațe !
M-am străduit să imi aduc aminte cum pregăteau bunica mea, și mama, dovleacul si iată rețeta !
Un dovleac mărișor
2 linguri de unt sau de untdelemn ( vă place, nu ? )
adică de ulei
2 linguri de făină
2-3 linguri de smântână mai groasă
O ceapă ( de pereferat roșie )
O roșie
1/2 de ardei
O lingură de mărar tocat
Am curäțat dovleacul, am scos sâmburii, și l-am dat pe răzătoare. Folosiți răzătoarea cu ochiuri mai mari , sau cuțite nu prea dese, altfel dovleacul se va sfărâma mult prea tare.
Am presărat cu sare și am lăsat să se inmoaie bine.
Intre timp am curățat și mărunțit ceapa și am călit-o intr-o lingură de unt. Am adăugat dovleacul, o felie de ardei curățată de nervuri, roșia tăiată in diuă, si am acoperit cu un pahar de apă. Am lăsat să fiarbă incetișor cam 20 de minute. Aveți grijă să nu se prindă de fundul oalei. Am pregătit un rântaș dintr-o lingură de unt si două de făină. Am lăsat să se rumenească făina până a primit o culoare aurie. Vă rog să nu vă șocați ! Nu se intâmplă nimic dacă pregătiți un rântaș de două , trei ori pe an! La această mâncare, consider eu, este necesar, îi conferă un gust specific. Și asta nu vă va afecta sănătatea. Dacă principial gătitți complet fără rântaș, puteți renunța și ingroșa mâncarea doar cu smâmtâna în care ați
amestecat un pic de făină. Am adăugat la rântaș jumătate de pahar de apă rece, mestecând mereu, și l-am turnat peste mâncarea de dovleac când aceasta era aproape fiartă. Am ami lăsat să clocotească un pic, vreo 10 minute, tot urmărind să nu se prindă am adăugat mărarul si smântâna și am luat cratița de pe foc .
O variantă fără smântână e bună dacă adaugati o lingură de oțet pentru un gust mai picant.
Am pregătit mâncarea aceasta cu mare drag. Sper să vă placă și vouă.
Fața de masă, da, e cusută și brodată de buni.
