Pranzul de duminică

M-am hotărât să povestim un pic despre prânzul de duminică.

În dumnicile copilăriei mele, taţii şi bunicii se bărbiereau, se  îmbrăcau frumos, îşi periau pălăria şi pantofii şi porneau să îşi întâlnească prietenii, să bea o cafea sau o bere, în centrul oraşului.
Şi bunicul meu, Bubu, avea  acest obicei, şi de multe ori mă lua şi pe mine în aceste plimbări duminicale. Mai târziu, o vizita pe mama şi pe soţul ei sau pe mătuşa mea, şi acolo se desfăşura momentul băutului cafelei.

Supă cremă de dovleac și linte

Vă prezentăm o supă de sezon. Încă o rețetă cu dovleac. Arjana a încercat-o pentru voi. O supă de dovleac și linte. Dacă vreți să vă amintiți de supa de dovleac pe care am postat-o anul trecut, aveți rețeta Aici 

Laște cu magiun de prune.

 În una din aceste zile mohorâte de toamnă am hotărât să-mi îndulcesc sufletul cu niște laște fierbinți.
Aceste tășcuțe umplute cu magiun sunt un deliciu de mult uitat!

Austriecii au, pentru asemenea preparate de aluat,  o denumire foarte sugestivă : Mehlspeise, adică  preparate din făină. În această categorie intră şi tăiețeii cu nucă sau mac, chiar și cei cu varză, budinci cu aluat, cornuri și aluaturile umplute cu brânză și câte și mai câte. Toate constituiau felul doi al unui prânz fără carne, și nu un desert. Ca prim fel se servea o supă consistentă.

Mă gândesc cu plăcere la posibilitatea, desigur încă destul de îndepărtată, dar reală, când, in jurul mesei mele de bucătărie, ochișori pofticioși  de nepoței vor aștepta cu nerăbdare tava aburindă cu astfel de diferite bunătăți...

Din Camara Arjanei 2013 / 5 Compot de gutui

A venit vremea gutuilor!

Câte lucruri minunate nu  se pot realiza din gutui!

Peltele, gemuri, prăjituri, ba  chiar și mâncăruri cu carne,

( rețete în cartea Sandei Marin) sau acest caș de gutui, pe care l-am postat anul trecut și a cărui  rețetă o găsiți 

Aici

Arjana s-a decis să își completeze cămara pe care o cunoasteți  cu toții cu câteva borcane de compot de gutui.

Iată rețeta: 

Lucskos sau varză dulce cu carne

 Ştiți deja. Mă străduiesc să redau viață, să readuc în bucătăriile noastre preparatele tradiționale. Şi această rețetă este o astfel de încercare. 

 Lucskos a fost, fără doar şi poate, una din mâncărurile favorite ale bunicului meu. Parcă îl aud: "Eli, hai să facem un lucskos!" Acest "hai să facem"  al lui Bubu era extrem de tonifiant. Nu cunosc pe nimeni care să fi avut un spirit de familie mai dezvoltat, care să se simtă mai bine cu cei apropiați lui, în casa și grădina lui, care să știe, în cele mai precare timpuri, să îşi creeze un spațiu în care să se simtă confortabil, fie doar și o cameră. Lui  Bubu nu îi plăcea să călătorească, nu pleca deloc în concediu, îsi aducea însă lumea  la el acasă. Primea cu drag musafiri, ne primea cu drag pe noi, fetele și nepoatele lui...

 Şi acestui îndemn, hai să facem...o plimbare, să udăm grădina, să gătim ..nu îi rezista nimeni! 

 Am alunecat un pic în reverie...mă veți ierta că, uneori, mă întorc în timp, în acea vreme minunată a primilor ani ai copilăriei petrecuți cu bunicii mei la Izvin...

Oricât mă gândesc, nu știu de unde, din trei ingrediente, vine această aromă inegalabilă. Pentru că da, şi mie îmi place această mâncare, des gătită în Ardeal, foarte tare. Este, de fapt, o mâncare de vară, căci cel mai bine este să folosim varză timpurie, cea care nu e așa bătută, care se desprinde ușor în foi. Dar ce să vă spun, mie îmi place varza în toate variantele ei! 

Tort de lămâie

Am ales reţeta aceasta, pe care am găsit-o prezentată pe You Tube, 

 ca să realizez un tortuleț simpatic pentru ziua Lizucăi. A trecut ceva

vreme de atunci, nu am avut timp până acum să mă ocup de redactarea rețetei. 
Dar iată că i-a venit rândul.

Cartofi cu rozmarin și usturoi la cuptor

Tarta cu gorgonzola, pere si merisoare

Deja de câtva timp încerc să o conving pe prietena mea Michaela să mă
viziteze în Bucătăria lui Guşuliţă şi astfel  să ne  ofere nouă tuturor
una din reţetele ei grozav de apetisante.  Iată că a venit şi acest
moment. Michaela mi-a trimis o reţetă de tartă aperitiv pe care mă grabesc
să o postez.
Aluatul e uşor, pentru că e pe bază de brânză de vacă, iar conţinutul
apelează la combinaţia clasică de brânză cu mucegai, şuncă afumată şi
fructe.
O reţetă perfectă pentru un debut în blogul nostru atât de apreciat de
cunoscători!
Vă invit să o citiţi.
Am adăugat şi varianta originală a textului pentru aceia care doresc să
citeasca reţeta în germană.
Bine ai venit, Michaela! Willkommen!

Salată de ouă

Ca de obicei, inspiraţia vine fără să o chemi. Am vrut să gătesc repede ceva ce să pot lua cu mine la slujbă, pentru pauza de prânz. Şi doar unul-două ouă fierte, mi s-a părut un pic plictisitor. De aceea le-am tăiat mărunt şi le-am încorporat într-un sos picant. Cu asta, am spus aproape tot.

Impresii din cămara Arjanei 2013/ 4 Salată de varză cu ardei și hrean

O nouă rețetă în seria de conserve din Cămara Arjanei!

 În piețe sunt munți de varză. Numai bine puteți folosi aceste zile de octombrie pentru a vă completa stocul de murături cu această salată. Ce vă veți bucura ochii și papilele gustative, când o veți servi, la iarnă, alături de o porție sănătoasă de cârnați ușor afumați şi prăjiți! Mamă, mamă!

Rigó Jancsi

Când am văzut reţeta trimisă de Arjana, m-am bucurat de parcă aş fi întâlnit un vechi cunoscut. Rigo Jancsi! Toată lumea între Cernăuţi şi Triest cunoaşte şi iubește această prăjitură. Este ceea ce numim o reţetă clasică, precum Doboș, Cremeș sau Sachertorte. Sub acest nume, de primaş ungur, se ascunde o grămadă de ciocolată, în blat, în glazură şi în crema ușoară ca un mouse.
 Dar cine mai ştie cine, de fapt, a fost Rigo Jancsi?
 E o poveste care a făcut vâlvă în plină Belle Epoque...Acest Rigo Jancsi, ţigan şi lăutar celebru, probabil ţanţoş şi arătos, a făcut o cucerire de toată frumuseţea. A furat, cu ochii lui galeşi, cu mustaţa ca pana corbului şi cu sunetul viorii, inima doamnei Clara de Caraman-Chimay, tânăra soţie a prinţului Caraman-Chimay şi  fiica miliardarului  american  Ward. 
Însuși  Toulouse Lauterc a dedicat acestei perechi de amorezi o litografie, intitulată L' idylle princiaire. O puteţi cumpăra la Christie's , dacă aveţi în buzunar ceva mărunţiş...
 Şi se pare că, într-o plimbare prin Budapesta, 
Rigo a comandat unui cofetar al vremii această prăjitură pentru aleasa lui. De atunci îi poartă numele. 
Căsnicia nu a durat mult şi s-a destrămat, pentru că Rigo Jancsi a fost infidel, dar prăjitura a  intrat în panteonul culinar. 

Vă invit să savuraţi  prăjitura cu o poveste atât de romantică.Ceva din romanţă a rămas în aroma ei...să fie oare sunetul viorii lui Rigo, ce îl auzim când luăm o îmbucătură ?

 Reţeta realizată de noi provine  de la celebrul cofetar Soica, din Timişoara.

Ruladă de cașcaval

Sunt conviinsă că această rețetă va întruni sufragiile tuturor. O am de la soția tatălui meu, de la Ana, care este o foarte bună gospodină. Dar nu numai atât, îi place și să încerce noi variante,vizioneză cu interes emisiunile culinare la televizor și și-a creat o colecție de  Rețete la care voi apela și eu cu siguranță.
Dar să ne întoarcem la această gustoasă și sățioasă rulada.

Lasagna cu pui, dovleac şi pesto

 După o scurtă pauză, revenim cu o rețetă inedită. 
Toată lumea cunoaște lasagna, această budincă italienească din foi subțiri de aluat de paste, carne măcinată, sos de roșii și sos bechamel. O mâncare îndrăgită de mic și mare, o găsim chiar și pe rafturile cu semipreparate în supermarket. 
Noi, mai bine zis,  Arjana, a realizat o variantă cu pui și dovleac, aromată cu pesto. 
Haideți să o încercăm împreună.

Tort de ciocolată

 Cred că vi s-a făcut poftă de o felie de tort. 

Ei bine, acest desert nu lasă nici o dorință neîmplinită. Este rafinat, fin, aproape exclusiv din ciocolată și, pe deasupra, foarte ușor de realizat. 
Arjana a încercat rețeta și a notat-o pentru voi!

Supă cremă de morcovi

Când veți citi titlul, veți zâmbi. Aha, veți zice, de când are Dana un nepoțel, se interesează de supele creme de legume.
Nu încă...dragii mei. Nepoțelul profită din plin de dulcele lapte de mamă...
Supa aceasta am creat-o din nevoia de a folosi legumele, și pentru că în frigiderul meu cam bătea vântul. Am combinat în mod creativ ingredientele pe care le aveam. Și muzele culinare au fost îngăduitoare: m-au inspirat.
Iată o supă cu care, cred, puteți să ieșiți în public! E ușoară, e aromată, e rafinată.

Tort de clătite ca la mama

În fiecare familie,veți fi de acord cu mine, există un desert preferat. Un desert ce apare la toate mesele festive, un desert cu care ne identificăm oarecum. La noi, el este tortul de clătite al mamei mele,
numit și ”magnaspalacsinta”.
O variantă a acestui tort am postat-o, nu de mult, tort de clatite Imperial , rețeta Mioarei.
Vă voi destăinui acum rețeta mamei mele. Am rugat-o să o realizeze cu vreo două-trei duminici în urmă, când așteptam să ne viziteze copiii. A ieșit foarte bun tortul, exact așa cum mi-l aminteam din copilărie.

Croque a la Arjana

Croque monsieur este un sandwich franțuzesc, creat în bistrourile pariziene în jurul anului 1910, ne spune Larousse Gastronomique. Este vorba de două felii de pâine între care se pun șuncă și cascaval, deasupra se presară cașcaval, de obicei Gruyere sau Emmentaler și totul se coace în cuptor până devine crocant, de unde și denumirea. Însuși Proust îl amintește, în romanul său "În căutarea timpului pierdut", ca pe o specialitate pariziană. Exista și Croque Madamme, care se servește cu un ou ochi peste sandwich, oul având asemănare cu pălăria unei doamne...dacă ne gândim la acel timp, când doamnele purtau pălării...

Arjana a recreat specialitatea, de aceea o numim Croque a la Arjana

Impresii din Camara Arjanei 2013/ 4Ciuperci marinate cu ardei

Primele ciuperci marinate le-am mâncat în anii petrecuți la Reșița. Acolo, cei care se pricepeau strângeau bureți și îi conservau în acest mod. Nu m-am gândit niciodată că aș putea folosi ciupercile de cultură în acest fel. Dar iată că Arjana a găsit o rețetă și în cămara ei garnisită a mai apărut o specialitate.

Salată cu avocado și carne de pui

Iată cu ce propunere interesantă vine Mioara de această dată:
O salată bine garnisită cu  un dressing picant, ușor  de pregătit și pe gustul tuturor, potrivitã pentru  ultimele zile călduroase ale anului, când încă se mai poate sta cu prietenii sau familia, la masă, în grădină.

Dar mai bine convingeți-vă singuri.

Panna cotta

Ce desert minunat, dragii mei! 

Prima oară am mâncat panna cotta, și am văzut cum se prepară, la prietena mea Claudia, căreia, de altfel,  îi datoreaz foarte mult. Ea m-a îndrumat și sprijinit în primii mei pași în lumea rețetelor și a cărților de bucate. Claudia este redactor de editură, s-a specializat în cărți de bucate, este creatoarea multor rețete rafinate și, în primii ani ai șederii mele în Germania, am avut o colaborare fructuoasă și ne-a legat o plăcută prietenie.  Ea a pregătit, sub ochii mei, acest desert, al cărui nume înseamnă nici mai mult nici mai puțin decât "samântână fiartă(coaptă?)".Este un desert din smântână dulce, zahăr și gelatină, se realizează repede și se mănâncă însoțit de un piure de fructe sau chiar de fructe de pădure întregi. Și cu asta am spus tot.